A apărut „Îndrumătorul bisericesc” pe 2019 din Arhiepiscopia Sibiului

624

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent „Îndrumătorul bisericesc” pe anul 2019, ajuns la cel de-al 167-lea număr. Ediția din acest an a publicației adresată clerului și credincioșilor din Arhiepiscopia Sibiului, conține rânduielile calendaristice și tipiconale din acest an, aniversările și comemorările din 2019, precum și numeroase alte studii, articole și informații legate de viața bisericească din eparhie.

În prima parte a „Îndrumătorului bisericesc” cititorii vor găsi calendarul ortodox din anul 2019 precum și rânduielile bisericești din acest an, cum sunt zilele de post și posturile din 2019, zilele aliturgice și zilele cu diferite liturghii, sărbătorile bisericești naționale și sărbătorile legale, zile și date importante din 2019. De asemenea, cele mai importante aniversări și comemorări din 2019 sunt cuprinse în această parte de început a „Îndrumătorului bisericesc”.

Amintim aici împlinirea a 250 de ani de ani de la izbucnirea răscoalei ieromonahului Sofronie de la Cioara pentru apărarea Ortodoxiei în Transilvania, împlinirea a 80 de ani de la moartea Patriarhului Miron Cristea și de la alegerea celui de-al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Nicodim Munteanu, precum și împlinirea a 160 de ani de la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn în Țara Românească și Moldova. Tot aici sunt cuprinse structura administrativ-bisericească a Bisericii Ortodoxe Române, admi­nistrația Arhiepiscopiei Sibiului și lista cadrelor didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu.

În capitolul „Cronica bisericească” sunt cuprinse agenda pastorală a Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului pe anul 2018, unde sunt cuprinse slujirile liturgice, acti­vitățile pastoral-misionare și nu numai din anul care a trecut ale ierarhului. Tot aici găsim un itinerar pastoral al Preasfințitului Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Un important capitol al lucrării este cel dedicat rânduielilor tipiconale din anul 2019. Slujitorii sfintelor altare, cântăreții bise­ricești și credincioșii au posibilitatea să afle aici toate rânduielile liturgice din duminicile, sărbătorile și zilele de peste săptămână.

Anul omagial al satului românesc

A doua parte a „Îndrumătorului bisericesc” conține studii și articole cu tematica „Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și a „Anului comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.

„În «Anul omagial al satului românesc» dorim ca și prin intermediul publicației anuale șagu­niene să atragem atenția asupra importanței originilor noastre, ale fiecăruia, pentru a înțelege mai bine, dacă este cazul, de ce Lucian Blaga a spus că «veșnicia s-a născut la sat». Mai mult, atunci când a rostit discursul de recepție la Academia Română, poetul de la Lancrăm a adus «Elogiu satului românesc», iar un alt element plămădit în vatra satului românesc, Liviu Rebreanu, a adus «Laudă țăranului român». Prin universul acesta dezvoltat la nivelul satului, «așezat înadins în jurul Bisericii și al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu și al morţilor», cum spune Lucian Blaga, ne dorim ca prin materialele publicate în Îndrumătorul anului 2019 să creionăm imaginea satului românesc ca vatră a plămădirii noastre, a păstrării și promovării conștiinței naționale și ecleziale românești. Satul românesc este o lume a ceremoniilor care sunt atât religioase, cât și civile. Astfel, se întâlnesc ceremonii de muncă, precum pornirea plugurilor primăvara, începutul recoltării toamna, punerea recoltelor la adăpost, claca, hora, toate rânduite de Dumnezeu și legate intrinsec de sărbătorile religioase, iar acest ciclu se relua. Acest specific al satului românesc a făcut ca societatea românească să fie ceea ce este astăzi, pentru că niciun factor străin nu a putut să schimbe pe deplin această lume caracterizată de continuitatea vieții ca tradiție și transmiterea valorilor moștenite de la ge­ne­ra­țiile trecute. Toate tentativele de schimbare a limbii și a credinței au rămas aproape fără ecou, pentru că în lumea satului s-au lovit, ca de un perete, de statornicia și atașamentul oamenilor față de credința și de viața creștină”, arată Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurențiu în cuvântul de introducere al lucrării.

Ierarhul a publicat în această ediție a „Îndrumătorului bisericesc” și un studiu științific intitulat „Tipăriturile macariene – 500 de ani de spiritualitate și cultură în Țările Române”.

În studiul „Exigențele unei chemări pastorale: să vorbim oamenilor despre Hristos Dumnezeu!”, pr. conf. univ. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu oferă teologilor și preoților câteva îndrumări pentru lucrarea lor catehetică, omiletică și pastorală: „A te pregăti pentru misiunea ta preoțească nu înseamnă doar pregătirea predicii de duminică ori a te implica în curățarea Altarului. Înseamnă a lucra neabătut cu tine, cu propria cultură, a accepta limitele tale și a înțelege că nu toți gândim la fel. Nici măcar pastoral. Înțelege că fiecare fire preoțească are propria abordare. Că nu suntem niște xeroxuri pasive ale manualelor de teologie, emițând soluții generale fără acord cu realitatea. Că nu sunt suficiente modelele dogmatice, de exemplu, în explicarea unor chestiuni de etică și că în chestiuni de drept constituțional nu primează elementele Dreptului canonic. Cred, personal, că aici va fi nodul de acordare între tonusul teologic și tonul social al misiunii, în această latură de asumare teologică a socialului fără a arde punțile dialogului și nodul de cordialitate cu solicitanta lume reală. Tensiunea creată între teologia din băncile studenției și străzile pastoralei parohiale nu poate fi redusă fără efortul dialogului pastoral deschis, fără asumarea celor şase trăsături de caracter ale misionarului autentic, atât de plastic prezentate de către autorul amintit”.

Sat și oraș

Un interesant studiu este publicat de Vasile Gafton, protopopul Avrigului. Intitulat „De ce (mai) construim biserici? Câteva re­flecții asupra metamorfozelor satului tradițional”, studiul pr. dr. Vasile Gafton adună câteva considerații legate de rolul bisericilor în mediul rural actual: „Aşadar, de ce (mai) construim biserici? Pentru că nu mai avem sate. Chintesenţa satului este comunitatea. Astăzi, comunitatea parohială. Biserica. (…) Oamenii sunt încă nostalgici (şi vor mai fi) după comunitatea de la sat, după omenie, după copilărie, după tradiţii şi obiceiuri, după cei care încă sunt, deşi nu mai sunt, aşa că zidesc locaşuri unde toate aceste realităţi sunt îmbrăcate cu aura veşniciei, pentru că, «veşnicia s-a născut la sat». Din acest motiv, tot ce se face în Biserică, cu binecuvântarea Bisericii, sub oblăduirea Bisericii şi cu participarea Bisericii are legătură cu fondul nostru intim, cu fibra esenţială a românismului nostru, cu strămoşii noştri care au trăit zi de zi o viaţă pusă în mişcare de aceste valori perene ale neamului nostru pe care singură Biserica le celebrează în fiecare zi”.

Mai amintim un alt studiu, intitulat „Satul nu e în con­curență cu orașul” și scris de pr. dr. George Piț. Autorul compară viața de la sat cu cea de la oraș și aduce argumente pentru a demonstra că în ambele tipuri de comunități se poate trăi frumos, creștinește, românește: „Elogierea satului și afurisirea orașului nu sunt atitudini care să dea soluții pentru viitoarea sută de ani a României centenare deja (!). Probabil că oricine ar putea descrie, eventual cu stupoare, comportamentul celor ce trăiesc în lumea civilizată și evoluată a orașului, comportament care lasă mult de dorit în comparație cu cel al țăranilor trăitori la sat și care au ca un dat bunul simț, omenia, hărnicia și credința. Numai că la fel de bine se pot aduce argumente că la țară se întâmplă orori (vorba lui Topârceanu: «am văzut aci-ntr-o noapte / niște fapte / care m-au scandalizat»). În egală măsură există mărturii de sfințenie copleșitoare în orașele noastre aglomerate. Astfel că apelative precum «domnul meu!» și «băi, țărane!» nu mai țin cont de buletinul de oraș sau de sat pe care îl are cineva în buzunar, adresa de rezidență nu mai reprezintă în mod absolut pe oameni, dar cu toate astea o linie de demarcare a fost și va mai fi între bune și rele, între grâu și neghină”.

Îndrumătorul bisericesc pe anul 2019 din Arhiepiscopia Sibiului se încheie cu Șematismul eparhial actualizat.

Sursa: Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania