Apariție editorială: „Unitate românească prin Biserică”

719

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent volumul „Unitate românească prin Biserică” a pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu. Cartea evidențiază rolul slujitorilor Bisericii din cele trei provincii românești la menținerea unității de neam între românii din jurul Carpaților și la făurirea Marii Uniri din 1918.

Apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, lucrarea părintelui Mircea Păcurariu este o actualizare a tezei sale de doctorat intitulată „Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII”. Reeditarea tezei după 50 de ani s-a datorat Anului Centenar, când mai mult ca oricând este necesar a se sublinia rolul primordial pe care l-au avut Bisericile Ortodoxe din cele trei provincii românești la unirea românilor într-o singură țară.

Legăturile bisericești dintre cele trei provincii istorice, închegate cu multă trudă de-a lungul secolelor au avut ca obiectiv sădirea în sufletele românilor a conștiinței că provin din același neam, vorbesc aceeași limbă și au aceeași credință ortodoxă. Toate aceste realități esențiale au păstrat mereu ideea de unitate între români, iar atunci când istoria a fost favorabilă, marele vis s-a împlinit la 1 decembrie 1918.

„Mitropoliile Ţării Româneşti şi Moldovei au fost în strânsă legătură cu Mitropolia Transilvaniei: circulaţia ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi a credincioşilor, răspândirea cărţilor bisericeşti şi ajutorarea frăţească, au fost practicate de o parte şi de cealaltă a Carpaţilor chiar şi timpuri grele. Este cunoscut faptul că încă de la începutul secolului al XV-lea mitropoliţii Ţării Româneşti aveau şi calitatea de exarhi ai plaiurilor pentru teritoriile româneşti extracarpatice aflate pe atunci sub stăpânire străină. Astfel ei hirotoneau pe mitropoliţii Transilvaniei care aveau reşedinţa la Feleac, Geoagiu sau Alba Iulia. La rândul lor, câţiva ierarhi de dincolo de Carpaţi au fost transilvăneni, ca episcopul Pahomie de la Roman şi Mihail de la Buzău, mitropolitul Iacob Stamati de la Iaşi şi alţii. Reţinem mai ales faptul că, în Transilvania, întreaga activitate misionară şi culturală a Sfântului mitropolit Andrei Şaguna a slujit cultivării şi consolidării unităţii de credinţă şi neam: restaurarea Mitropoliei Ardealului, achiziţionarea unei tipografii pentru tipărirea de manuale şcolare, publicaţii bisericeşti, «Telegraful român», înfiinţarea Asociaţiunii «Astra», traducerea Bibliei şi altele. De asemenea, prin traducerea şi tipărirea cărţilor bisericeşti în limba română s-au pus bazele limbii române literare care a consolidat conştiinţa unităţii de neam a tuturor românilor. Biserica a dăruit cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba poporului, înţeleasă de toţi, care au circulat în toate provinciile româneşti, mărturisind prin predosloviile lor unitatea bisericească şi naţională a tuturor românilor. Este relevant, de asemenea, faptul că între cei 1228 de delegaţi oficial prezenţi la adunarea naţională constituantă care s-a întrunit la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 pentru proclamarea Marii Uniri au fost şi mulţi slujitori ai Bisericii. Cele două biserici româneşti din Transilvania – Ortodoxă şi Greco-catolică – au fost reprezentate la Alba Iulia prin 5 episcopi, 4 vicari, 10 delegaţi ai consistoriilor eparhiale ortodoxe şi greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologico-pedagogice şi câte doi reprezentanţi ai studenţilor”, spune IPS Mitropolit Laurențiu în prefața lucrării.

„Alături de patrioții timpului”

Contribuția slujitori Bisericii la făurirea Marii Uniri de la 1918 a fost esențială, subliniază părintele academician Mircea Păcurariu încă de la începutul volumului, în Cuvântul autorului. Desigur, au fost multe personalități din provinciile românești care au avut un aport esențial, însă preoții și ierarhii au contribuit din plin la împlinirea unui deziderat de secole.

„Veacuri de-a rândul, ierarhii, preoții, călugării, profesorii de teologie, copiştii de manuscrise, tipografii, zugravii de biserici au fost în fruntea acțiunii de afirmare şi consolidare a unității spirituale şi culturale româneşti. Aşa se face că şi în anul 1918 Biserica – prin slujitorii ei – a fost alături de patrioții timpului, militând pentru unirea românilor de pe ambii versanți ai Carpaților şi de pe ambele maluri ale Prutului într-o singură țară. Lucrarea de față se dovedeşte a fi un omagiu adus tuturor eroilor cunoscuți şi necunoscuți care au militat pentru realizarea unității noastre statale. Consider că astăzi, când atâția contestatari neagă rolul Bisericii în viața neamului nostru, trebuie să subliniem cu tărie rolul ei în viața poporului român şi a realizării unității lui”, spune pr. acad. Mircea Păcurariu.

Volumul cuprinde șase capitole: „Unitate spirituală și culturală între Biserica Ortodoxă din Transilvania și ierarhii și domnitorii de peste munți”, „Schimburi culturale-bisericești între românii din Transilvania și cei de dincolo de Carpați”, „Cărturari români precursori ai unității naționale”, „Contribuția Țării Românești și a Moldovei la apărarea Ortodoxiei în Transilvania”, „Ajutoare materiale acordate de Țara Românească și Moldova Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania” și „Unitatea românească în secolul al XIX-lea până în 1918”. Alături de aceste șase capitole, părintele Mircea Păcurariu a inclus în volum o introducere și o concluzie, precum și un rezumat în limba franceză, concluzii în limba engleză și un index de persoane.