Biserica din Vama Buzăului, străjer al credinței în inima țării

871

Pe fosta graniță  dintre Transilvania  și Țara Românească veghează de mai  bine de 150 de ani  una dintre cele mai  vechi biserici de piatră  din această zonă,  locașul de rugăciune  al românilor din Vama Buzăului. Închinată  Înălțării Domnului,  biserica este un simbol  al românismului și  al credinței străvechi  pe aceste meleaguri  greu încercate de istorie.

Locașul de cult face parte din patrimoniul șagunian, deoarece ea fost ridicată chiar în anul în care Sfântul Ierarh Andrei Șaguna începuse păstorirea sa la Sibiu ca episcop, în 1848. Anul zidirii este cunoscut și datorită revoluției desfășurate în acea perioadă, la care românii au luptat pentru libertate și drepturi. Se poate spune, așadar, că biserica din Vama Buzăului este și un simbol al emancipării neamului românesc din Ardeal.

Să aflăm acum câteva lucruri despre localitatea Vama Buzăului. Conform monografiei parohiale, numele localității provine de la rolul pe care l-a avut această așezare între cele două Principate Române, Țara Românească și Transilvania, fiind un cunoscut punct vamal. În localitate se află și astăzi ruinele bisericii catolice din Vama de Sus, folosită de la 1700, de grănicerii Imperiului Austro-Ungar.

Localitatea Vama Buzăului este așezată pe ambele maluri ale râului Buzău, care izvorăște din Munții Ciucașului. Afluenții care încadrează aşezarea Vama Buzăului sunt Buzăielul și Dălghiul. Este ultima comună care se află așezată la poalele Vârfului Ciucaș. Documentul menționat arată că majoritatea locuitorilor sunt români băștinași, dar că se mai găsesc printre ei familii cu nume maghiare, provenite din amestecul tinerilor grăniceri de origine maghiară cu românii, care, după desfințarea oficiului de vamă, au rămas pe aceste meleaguri și s-au asimilat. Locuitorii din Vama Buzăului au, ca și în trecutul lor, strânse legături cu Țara Românească. Ei sunt înrudiți cu muntenii, lucru atestat de numele lor și legăturile de rudenie cu aceștia. Locuitorii se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor și exploatarea lemnului, iar unii dintre ei lucrează și peste hotare.

Ctitorită de o familie din Săcele

Așa cum am menționat deja, biserica din Vama Buzăului a fost zidită în anul 1848. Zidirea unei biserici era absolut necesară dat fiind numărul mare de credincioși din acea vreme. Mai mult decât atât, viața bisericească a românilor din Vama Buzăului impunea ridicarea unui locaș de cult, mai ales că slujbele religioase erau oficiate în casele unor săteni. Din păcate, credincioșii de la acea vreme nu aveau posibilități materiale să ridice o casă a Domnului în satul lor.

„Este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din zonă. Până atunci credincioșii se adunau în casele unor români de-ai noștri, unde preoți de peste dealuri veneau și săvârșeau Sfânta Liturghie, așa cum le era cu putință. Se știe că până la 1848 românii din Vama Buzăului se întâlneau în casa lui Ilie Mariși. Crescând numărul credincioșilor s-a simțit nevoia de ridica o biserică. Pe aceste meleaguri au trecut doi boieri, Moise și Neacșa Ciută din Săcele, care au văzut neputința românilor de aici de a-și ridica un locaș de cult. Au venit cu un ajutor ridicând din donația proprie această frumoasă biserică. Zidirea s-a făcut sub îndrumarea și la stăruința preotului paroh Dimitrie Dogariu, care în același an participa la întâlnirea românilor pe Câmpia Libetății, alături de marele Andrei Șaguna, Sfântul Mitropolit al Transilvaniei”, ne-a spus parohul de la Vama Buzăului, Nicu Lazăr.

„Biserica Mamă”

Documentele vremii nu au păstrat informații despre planul, costul lucrării și meșteri. Se știe că locașul de cult a fost ridicat pe un loc nou, iar credincioșii au sprijinit aceste lucrări. Biserica este zidită din cărămidă, având forma de cruce, în stil bizantin, în exterior cu elemente de baroc, fiind acoperită cu țiglă. Turnul bisericii, cu clopotnița, formează corp comun cu biserica și este acoperit cu tablă zincată.

Pisania de deasupra ușii din interiorul bisericii atestă ctitorii și data finalizării lucrărilor. Cuprinsul ei este următorul: „În numele Domnului Iisus Hristos s-a zidit acestă sfântă biserică în zilele împăratului nostru Francisc și Andrei Șaguna cu toată cheltuiala domnului Moise Ciută, soția Neacșa, io Dumitru Dogar 1848 octombrie 5”.

Zidirea a devenit în scurt timp un simbol al unității și credinței românilor din această parte a Transilvaniei.

„Între bisericile din Valea Buzăului Ardelean, biserica din Vama Buzăului reprezintă o unitate distinctă, bine reliefată prin forma și aşezarea-i calmă, fiind prima biserică ortodoxă din zonă, considerată până astăzi ca fiind «Biserica Mamă» a românilor de aici”, ne-a mai spus părintele Nicu Lazăr.

Pictura locașului de cult

Biserica din Vama Buzăului a primit veșmântul pictural mult mai târziu. În anul 1958, pictorul Iosif N. Vasu din București, împreună cu Ștefan Chioreanu, au împodobit locașul de cult cu o frumoasă pictură în tehnica „fresco”. Iconastasul locașului este din lemn, sculptat de meșterul Nicolae Porfirescu din Măneciu Ungureni, județul Prahova. Iconostasul are icoane aplicate pictate de Iosif N. Vasu în anul 1958.

În anul în care s-a realizat pictura interioară, locașul de cult a fost și reparat. Monografia parohială consemnează că în 1958, sub îndrumarea părinților Ioan și Mircea Modroiu, prin contribu­ția credincioșilor, s-au făcut repa­rații interioare și s-a realizat o tencuială nouă. Locașul de cult a fost reparat și în 1880, iar în 1900 a fost tencuit la îndemnul preoților David Coman și Ioan Modroiu. În 1923 s-au făcut reparații generale la acoperiș și s-a refăcut tencuiala.

În anul 1990 biserica a fost resfințită de Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Biserica a redevenit o bijuterie

În ultimii ani, biserica din Vama Buzăului a fost din nou reparată și înfrumusețată, încât a redevenit un locaș de cult de o frumusețe aparte. În anul 2013, la biserică s-au efectuat lucrări de drenaj pentru a elimina umezeala din interiorul acesteia și pentru a împiedica mucegaiul să distrugă pereții și pictura. Tot la exterior s-a amenajat un trotuar din dale de beton pe toată lungimea locașului de cult, iar în anul 2014 s-a insalat o centrală termică pe lemne, necesară încălzirii. Lucrările au înfrumusețat biserica atât la exterior cât și la interior.

„Am reușit să curățăm pictura interioară care era foarte afumată de la lumânări. Am reușit să lucrăm la clopotniță, unde s-a schimbat toată partea lemnoasă și s-a acoperit cu țiglă. Pe biserică au fost așezate patru cruci noi din inox. S-a refăcut tencuiala exterioară și s-a făcut fațada. Am reușit împreună cu enoriașii să schimbăm toată instalația electrică și s-a realizat un sistem de captare a apei pluviale. Așa cum cere legislația, am reparat geamurile și ușile, am înlocuit integral dușumeaua cu lemn de stejar, am reparat stranele și s-a restaurat iconostasul. În spatele strănilor am montat un lambriu pe care l-am izolat. La exterior am reușit să construim un gard din beton, cu elemente de fier forjat în fața bisericii, și unul din lemn în laterale. Am reușit să împodobim cu flori aleea din fața locașului de cult și să construim un lumânărar”, ne-a mai spus pr. Nicu Lazăr.

Lucrările realizate de comunitate la biserica din Vama Buzăului au fost binecuvântate de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, pe 9 octombrie 2016, la 168 de ani de la zidirea locașului de cult. Sărbătoarea a fost una deosebită pentru săteni, care și-au văzut încununate eforturile din ultimii ani și au primit binecuvântare arhierească pentru credința lor.

În aceeași perioadă au fost efectuate și lucrări de reparații și amenajare și la casa parohială. Prima casă parohială din Vama Buzăului a fost construită în 1901, din lemn, apoi aceasta a fost demolată, iar în 1975, la îndemnul părintelui Ioan Butufei, s-a construit o casă cu etaj, din cărămidă, acoperită cu țiglă. Casa se află în vecinătatea bisericii și a fost renovată în ultima perioadă pentru a oferi condiții bune de locuit. Astfel, în anul 2013 s-a renovat complet interiorul casei, prin eforturile preotului Nicu Lazăr și s-a montat în anul 2014 o centrală pe lemne pentru încălzirea ei.

Moștenirea culturală

Istoria și însemnătatea acestei biserici din Vama Buzăului îi îndeamnă și acum pe actualii credincioși, îndrumați de preotul paroh, să ducă mai departe și viața culturală a comunității. Parohia numără în prezent aproximativ 1500 de credincioși, iar mulți dintre aceștia sunt implicați în activități educative, culturale și de păstrare a tradițiilor locale.

„La biserică noastră organizăm periodic mai multe activități cu copiii de la școala din localitate, precum și activități sociale inteprinse în interiorul parohiei, activități menite să ajute și să indentifice situațiile și oamenii care au nevoie de ajutor financiar și material”, ne-a mai spus părintele Nicu Lazăr.

Așa cum s-a întâmplat în multe dintre localitățile transilvănene în perioada de păstorire a Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, și la Vama Buzăului a funcționat pe lângă biserică și o școală confesională, menită să ofere tinerilor șansa de a pătrunde în tainele cunoașterii. Școala confesională a funcționat încă din 1868 într-o clădire care există și azi.

„La început educația s-a făcut de către preoții parohi, părintele Dumitru Dogariu și părintele Mircea Modroiu ajutați de preotesele acestora. În localitate a existat și o Societate a Femeilor Ortodoxe. Se păstrează și astăzi o troiță ridicată de acestea în cimitirul din localitate. Părintele Dimitrie Dogariu a fost un slujitor cu vederi largi, democratice și cu alese sentimente românești. A luat parte la întrunirea românilor de pe Câmpia Libertății,de la Blaj, în anul revoluției de la 1848, suferind mult pentru cauzele drepte ale românilor”, completează părintele Nicu Lazăr.

Acum, educația religioasă a rămas în mâinile parohiei care se îngrijește ca elevii din sat să participe și la cateheze și activități menite să le dezvolte spiritul și să-i apropie și mai mult de Dumnezeu și Biserica străbună.

Sursa: Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania