Biserica „Sfânta Parascheva” din Cârța, la 175 de ani de la zidire

1232

Locașul de închinare al credincioșilor din satul Cârța, județul Sibiu, este unul dintre monumentele care mărturisesc dăinuirea românilor ortodocși pe aceste meleaguri ardelene. La 175 de la zidire, Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Cârța este până în prezent un simbol al locurilor mult încercate în vremurile trecute.

Pentru turiștii din țară și din străinătate, Cârța este una dintre destinațiile ce nu trebuie ocolite odată ce ajung în județul Sibiu. Renumele localității de pe malul râului Olt, la granița dintre județele Sibiu și Brașov, este dat de ruinele fostei mănăstiri cisterciene fondate în secolul al XIII-lea. Mai mult decât atât, apropierea de Transfăgărășan și de alte obiective turistice cunoscute din zonă îi determină pe foarte mulți dintre turiști să poposească și la Cârța pentru a cunoaște mai multe despre istoria acestei părți a Transilvaniei.

La Cârța aflăm că fosta mănăstire cisterciană a jucat un important rol în trecutul Țării Făgărașului, în epoca medievală. Chiar numele localității provine de la „Kerc”, „Kerz”, „Kierz” sau „Kierts”, care se traduce „candelă” sau „lumânare”. Acest lucru ne arată ce însemnătate a avut acest așezământ pentru viața Transilvaniei medievale. Istoricul Nicolae Stoicescu vorbește în lucrarea „Repertoriul bibliografic al locali­tăților și monumentelor medievale din Transilvania” despre apariția cistercienilor la Cârța ca urmare a căsătoriilor regilor arpadieni. Astfel, în timpul domniei lui Geza al II-lea a fost înființată în Ungaria abația de la Czikador, iar în 1179, a fost înființată abația de la Igriș, de care este legată mănăstirea din Cârța.

Atestarea abației de la Cârța este făcută de un document din vremea regelui Andrei al II-lea, care la 1223 amintea de așeză­mânt ca metoc al abației de la Igriș. Site-ul oficial al Primăriei Cârța prezintă informații preți­oase legate de înființarea mănăstirii cisterciene și rolul ei important în istorie, amintind faptul că însăși localitatea Cârța, sau Cârța săsească cum era cunoscută odinioară, a fost înființată de această mănăstire, după a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

Comunitatea românească de la Cârţa

Dacă la înființarea satului populația provenea din rândul sașilor, în timp a luat ființă și o comunitate românească ortodoxă. Conform monografiei parohiale, la 1900 numărul românilor depășea deja pe cel al sașilor, din 1017 locuitori, 517 fiind români, iar restul de 500 de persoane  aparținea comu­nității săseşti. Majoritatea familiilor de saşi a emigrat în ultimii ani în Germania, iar în prezent mai locuiesc 15-20 de familii. Numărul locuitorilor satului Cârța este acum de aproximativ 700 de persoane, cei mai mulţi ortodocşi.

Mare parte dintre săteni sunt pensionari, iar ceilalţi se ocupă cu agricultura şi prelucrarea lemnului sau fac naveta pentru a lucra la Avrig sau Sibiu.

Tot din monografia parohială aflăm că uniaţia a pătruns greu în Cârţa. În perioada 1760-1762 existau în sat doar două familii unite cu doi preoţi uniţi, iar comunitatea ortodoxă era formată din 59 de familii ortodoxe fără preot. Documentele vremii precizau că este o comună mare, cu locuitori ortodocşi în marea majoritate, iar în alte locuri se menționa că în localitate atunci erau 92 de familii unite. La 1948, locuitorii din Cârţa reveneau la Ortodoxie, iar după evenimentele din decembrie 1989 au rămas în totalitate în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Străjer peste sat

Biserica ortodoxă din Cârța este mărturia cea mai importantă a existenței românilor în sat din vremuri străvechi. Cu siguranță românii de aici au avut locaș de închinare încă din vremuri de dinainte de Uniație, când aflăm că existau în Cârța români. Din monografia parohială aflăm că la Cârța a existat de timpuriu o biserică de lemn unde credincioșii participau la slujbele religioase.

Vicisitudinile vremurilor au făcut ca abia în prima parte a secolului al XIX-lea să se înceapă lucrările de zidire a unei biserici de zid pentru comunitatea ortodoxă din Cârța. Potrivit inscripţiei existente pe turnul bisericii, zidirea bisericii ortodoxe din Cârța, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, s-a finalizat în anul 1842, iar lucrările la turn s-au finalizat în 1847.

Locașul de cult a fost ridicat din piatră şi cărămida, iar de-a lungul timpului a fost reparat şi renovat în multe rânduri. Biserica este în formă de navă, în stilul vechilor basilici romane, cu o absidă a altarului spaţioasă şi o cupolă în stil bizantin. Locașul de închinare are lungimea de 23 de metri, lăţimea de opt metri, înălţimea de 11,5 metri, iar înălţimea turnului este de 21 de metri. Pe turnul bisericii, în partea de miazănoapte sunt consemnate numele meşterilor zidari: Toma Curteanu, Lazăr Curteanu, Iosif Curteanu şi Nicolae Curteanu din Sebeşul de Sus.

„Mulțumim Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfintei Cuvioase Parascheva și tuturor sfinților pentru ocrotirea adusă în cei 175 de ani de la zidirea locașului nostru de închinare. Biserica noastră s-a ridicat cu mult efort și multă muncă, din ziduri groase și turn înalt, care să străjuiască peste localitate. Vremurile nu au fost niciodată ușoare, dar, iată că prin eforturile generațiilor de credincioși, locașul de cult este acum frumos și îngrijit așa cum îl vedem acum”, ne-a spus parohul de la Cârța, Teodor Cezar Bulgariu.

Preoți de seamă ai comunităţii

În 1897 se zidea și casa parohială din Cârța unde aveau să locuiască preoții care au slujit aici. În trecut au păstorit comunitatea ortodoxă din Cârța mai mulți preoți vrednici, care au realizat numeroase lucrări misionare și administrative.

„Dacă este să ne amintim de ultimii preoți care au slujit aici, trebuie să-i amintim pe părintele Vrigil Negrea, care a slujit 42 de ani parohia cu multă dragoste și înțelepciune, de părintele Marcu Budag, care a reușit să picteze locașul de cult până la sfârșitul anilor ’70, de părintele Aurel Colceriu, care s-a ostenit într-o perioadă politică dificilă, reușind să împlinească numeroase lucrări administrative la biserică și să ridice actuala casă parohială, de părintele Dănuț-Gheorghe Benga care cu puterea și curajul oamenilor a ridicat schele de lemn până sus, pe turn, schimbând aco­perișul și refăcând fațada, iar la casa parohială a realizat numeroase lucrări”, ne-a mai spus părintele Bulgariu.

Pe lângă preoții amintiți mai sus, în satul Cârța au slujit și alți preoți. Documentele men­ționează pentru prima dată la 1733 pe „popa Stan”, iar apoi pe Istrate Isaicu, care avea, la 1876, ca ajutor pe preotul Basiliu Isaic. Au urmat apoi Benedict Isaic şi Benedict Hodârnău, iar la 1898 este menționat preotul Nicolae Litchirie. Este menționat și preotul Moldovan, precum și cântăreţi şi epitropi de seamă. Cântăreţii mai cunoscuţi înainte şi după 1948 şi până în prezent au fost: Ioan Halmaghi, Lazăr Munteanu, Ioan Boieriu, Romulus Colceriu și Ioan Veştemean. Dintre epitropi amintim pe Iosif Munteanu, Constantin Bordean, Maximilian Budac, Valeriu Isaicu, Ilie Barbu și Gheorghe Mihu.

Credință și cultură

Pentru că de biserica din sat a fost legată și educația copiilor, la 1863 se ridica aici o școală confesională, construită din lemn, iar din 1884 începea construirea unei noi şcoli, care, în timp, a suferit numeroase modificări. Azi şcoala are două corpuri de clădiri, de o parte şi de cealaltă a bisericii. În aceste clădiri au avut loc de-a lungul vremii numeroase activități educative, catehetice și culturale. Și astăzi, parohia oferă enoriașilor posibilitatea să țină legătura în perma­nență cu izvoarele credinței și culturii românești prin biblioteca și muzeul parohiale amenajate într-unul dintre spațiile casei parohiale.

În Parohia Cârţa s-au desfăşurat de-a lungul timpului proiectele catehetice naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala”. Copiii din parohie au câştigat premii la concursuri de pictură bisericească, iar în sat funcţionează o „Societate de întrajutorare reciprocă de înmormântare”, aflată sub supravegherea parohiei. Parohia s-a implicat în redescoperirea şi reluarea unor tradiţii ale satului căzute în uitare, precum obiceiul numit „Buzduganu de la seceriș”.

Grija față de locașul de închinare

În ultimii ani comunitatea păstorită de preotul Teodor Cezar Bulgariu s-a îngrijit în mod special de biserica din sat. Au existat numeroase lucrări de îngrijire, de înfrumusețare, toate realizate din respect pentru Casa Domnului și pentru îna­intașii care au ridicat-o.

„De peste 11 ani păstoresc această parohie și m-am străduit să pun în valoare ostenelile preoților dinaintea mea prin montarea parchetului din biserică, prin schimbarea stranelor, construcția căsuței pentru lumânări, montarea ușilor sculptate, refacerea exteriorului și a curții locașului de cult. Toate acestea s-au făcut cu ajutorul primăriei, a consiliului local și trebuie să-i menționăm și pe consilierii parohiali din timpul preoților amintiți, mulți trecuți la Domnul, dar și pe consilierii, cântăreții și toți credincioșii care ne sunt acum alături în lucrarea noastră. Amintesc și de lucrările de refacere a sistemului de încălzire, de achiziționare a unui nou clopot și alte lucrări. Ne propunem ca pe viitor să refacem pictura interioară și să automatizăm clopotul, cred că împreună înțelegem că biserica este casa noastră a tuturor și tot ce facem aici este răsplătit în veșnicie, iar Dumnezeu binecuvântează pe cel ce iubește frumusețea casei Sale”, ne-a mai spus parohul de la Cârța.  Toate aceste lucrări au fost binecuvântate de Înaltpreasfințitul Lau­rențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, pe 28 mai 2017, când a vizitat parohia și a oficiat Sfânta Liturghie. Cu această ocazie, parohul avea să primească distincția de iconom, ca semn de apreciere a întregii activități pastoral-misionare din cei 11 ani de slujire.

Obiecte de patrimoniu

Așa cum aflăm din monografia parohială, locașul de cult din Cârța nu a fost pictat de la început, ci doar zugrăvit. Pictarea bisericii s-a realizat în perioada 1969-1970, prin eforturile comu­nității păstorite atunci de preotul Marcu Budag. Lucrările au fost realizate în stil bizantin de către pictorul Oscar Ionescu din Cârţişoara. Pictura este valoroasă și oferă locașului de cult o frumusețe aparte.

Biserica păstrează până astăzi câteva obiecte de patrimoniu foarte prețioase. Cele mai vechi obiecte păstrate la Cârţa sunt uşile împărăteşti pe care sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Acestea sunt mai vechi decât biserica și provin de la vechea biserică de lemn, în care s-au oficiat slujbe religioase înainte de 1842. Ușile împărătești nu sunt expuse în vreun spațiu muzeal, ci sunt folosite și acum, ca o legătură directă cu înaintașii, cu trecutul comunității ortodoxe din Cârța.

Sunt păstrate, de asemenea, numeroase icoane pe sticlă deosebit de valoroase: Sfântul Nestor şi Sfântul Gheorghe – 1850, Cina cea de Taina – 1863, Bunavestire – 1864, Iisus Hristos – 1867, Punerea în mormânt a Domnului -1872, Maica Domnului cu Pruncul – 1873, Sfânta Treime – secolul al XIX-lea, Maica Îndurerată – 1872, Sfântul Nicolae – 1904, Maica Domnului – 1904. Nu lipsesc nici icoane pe lemn cu o valoare aparte: Sfinţii Trei Ierarhi (sec. XIX) şi Sfântul Gheorghe (sec. XIX).

La Cârţa s-au păstrat mai multe cărţi de cult vechi, între care amintim un „Straşnic” de la 1817, „Ceaslovul” de la 1854, un „Liturghier” de la 1872 și „Triodul” de la 1890.
Amintim și că lângă biserica din Cârța se păstrează și câteva morminte vechi. În parohie există însă un cimitir bine îngrijit, parcelat, înconjurat cu gard și zid, cu o suprafață de aproximativ 0,3 hectare.

Sursa: Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania