Biserica „Sfânta Treime” din Cisnădie, județul Sibiu: 30 de ani de la zidire (1989-2019)

1048

Cu mila lui Dumnezeu, ziua de 23 iunie 2019 este zi trăită în bucurie și aducere de mulțumire Preasfintei și nedespărțitei Treimi, la ceas aniversar. Parohiile Cisnădie II și IV, județul Sibiu, au îmbrăcat straie de sărbătoare, la împlinirea celor 30 de ani de la zidirea Bisericii „Sfânta Treime”. Pentru a marca într-un mod festiv acest eveniment, dna prof. Maria Popa şi preoții parohi Cătălin Crișan și Fănel Scarlat au realizat un pliant cu istoricul bisericii care rezumă evenimentele istorice şi pastoral-culturale până în ziua de azi parcursul celor 30 de ani, dar și un DVD cu imagini ce însoțesc momentele cele mai semnificative pe perioada istorică 1964-2019. Au fost invitați d-na preoteasă Maria Gașpar cu fiul Liviu, toți cei care au ctitorit și mai sunt în viață, dar și membrii din familile acestora, consilieri, credincioși, oameni de cultură etc.

După ce la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie doi dintre copii din grupul de cateheză al bisericii au primit premiul „Preot Gh. Gaşpar”, la ceas de vecernie, în prima parte a programului s-au prezentat mărturii și imagini focusate pe etapele realizării construcției. Biserica este un loc de rugăciune unde omul se întâlnește cu Hristos, unde sălășuiește Sfânta Treime, un loc unde se aduce laudă și rugăciune lui Dumnezeu. În Cisnădia anilor 70, creșterea numărului credincioșilor și starea nefavorabilă în care se găsea primul edificiu de slujire, i-a constrâns pe creştinii ortodocşi să ridice o nouă biserică. A zidi o biserică este un mare dar. Prin zidirea ei, omul îl aduce pe Dumnezeu mai aproape de el, iar comuniunea, comunicarea și mântuirea este mult mai ușoară. Un ctitor de biserică pune în mișcare un mecanism imens de putere și unitate, de dăruire și de dragoste, de suflet și de voință. Prezentarea istoricului bisericii a adus în minte clipe de durere, încercări, de luptă și lacrimi, de jertfă. Mulți dintre aceștia au plecat la Domnul și nu mai pot spune cum au lucrat, ce greutăți au întâmpinat într-un regim autoritar cu teama zilnică a privării de libertate, cu alimente și pâine raționalizate, pe care sperai să le primești, deși stăteai de la 4-5 dimineața la rând și multe altele. Dorința și credința lor a fost atât de puternică încât nimic nu le-a putut sta în cale. Puțini cisnădieni au avut un astfel de curaj, putere morală, financiară și fizică. Un amestec de sentimente a marcat întrega perioadă a construcției încununate la final, de succes. Câte lacrimi de bucurie au vărsat, văzândându-și opera frumoasă a jertfei lor. În cartea de aur a bisericii, carte ce oglindește dragostea fiecărui credincios, cu siguranță este trecută fiecare persoană, în parte, cu jertfa adusă în dar, acestui lăcaș sfânt. O pomenire a unui ctitor e veșnică, pentru că în slujba veșniciei, este lucrarea lui!

A urmat apoi înmânarea diplomelor omagiale și felicitarea tuturor celor care au contribuit alături de părintele Gh. Gașpar. Dacă cineva a fost omis avem convingerea că în evidența cerului sunt cu toți înregistrați. De atunci și până azi binecuvântările cerului n-au contenit deloc să apară. Tot gândul bun, toată fapta bună să le fie trecute în analele vieții! Fie ca aceste rânduri să rămână o mărturie a credinței cisnădienilor și un bun exemplu pentru cei ce vor urma!

Fiecare an aducea noi roade, transformând-o în ceea ce este astăzi Mireasa sau Catedrala Cisnădiei. Sunt evocate în continuare lucrările de achiziționare a iconostasului și a strănilor, se realizează pictura atât în interior cât și exteriorul bisericii, reamenajarea naosului și altarului, încălzirea prin pardoseală, amenajarea unui grup social și a căsuței de lumănări, repararea gardului și a trotuarului curții interioare, gazonul verde și al centrului parohial penrut copii și tineret, numit ,,Moștenitorii Ortodoxiei,”. Lucrările au fost susținute de Primărie și Consiliul local al orașului Cisnădie dar și de enoriași. Sunt enumerați preoții care au slujit în acest lăcaș de la plecarea la Domnul a ctitorului Gh. Gașpar, până la cei ce astăzi slujesc în aceasta parohie, și au organizat acest măreț eveniment: pr. Cătălin Crișan și pr. Fănel Scarlat. Este menționată și activitatea pastoral-filantropică a celor doi parohi, parteneriatele și proiectele cu diverse instituții culturale și sociale, sprijinul material și duhovnicesc acordat celor nevoiași și bolnavi etc. Slavă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate!

Omagierea satului de altă dată şi a iei româneşti

 Pentru că anul 2019 este anul evocării satului românesc, în partea a doua a evenimentului s-a desfășurat un program artistic care împletește tradiționala șezătoare cu muzica, dansul popular, prezentarea portului românesc din diferite zone ale țării, strigături, doine, cântece populare și satirice având ca scop ironia îndreptate spre lene, răutate, dar și poezii legate de viața la țară. Un colaj de dans autentic românesc a fost prezentat de Ursuleții Năzdrăvani, copiii Şcolii nr. 3 din Cisnădie îndrumați de înv. Neli Eremeev.

Fiecare dintre noi purtăm în suflet un sat de care suntem profund legați, ca de o catedrală în care intrăm cu evlavie, iar în fața altarului ne aplecăm fruntea pentru sfințenia lui. Să-l păstrăm ca pe un diamant a cărui strălucire nu va pieri niciodată!

În realizarea acestui program cultural un rol important la adus corul mixt al bisericii „Harmonia”, cor a cărei vechime de aproximativ 10 ani, a fost întemeiat de pr. Constantin Iacob, preluat de pr. Marius Florin Ucă și dirijat de d-na Magdalena Schneider. Membrii corului sunt strâns uniți prin credință, la bine și greu, ca într-o familie, bazată pe armonie și respect, muzica fiind o terapie pentru ei, ajutându-i să  trecă mai ușor peste dificultățiile vieții.

La încheiere preoții parohi, inițiatorii și organizatorii acestei sărbători, au mulțumit credincioșilor și invitaților prezenți, pentru participare și buna desfășurare, dovedind încă o dată dragostea și admirația față de mărețul sfânt lăcaș, ridicat de înaintașii lor. Ca un răspuns de apreciere, până și cerul a încântat privirile oamenilor printr-un minunat curcubeu, salutând inițiativa și așteptând aniversarea celor 50 de ani de la zidire.

Câteva opinii: Este o onoare și o datorie participarea la evenimentele comunității

 

„Duminică, 23 iunie, comunitatea de creștini din Cisnădie, a omagiat împlinirea a 30 de ani la la sfințirea superbei biserici ortodoxe de pe strada Măgurii, la numărul 100, cu hramul Sfintei Treimi. Cu ocazia acestui eveniment, doamna profesor Popa Maria, distins documentarist, a dat citire unui scurt istoric al împrejurărilor în care acest lăcaș de cult a fost ridicat, evocând eforturile făcute de credincioși, în pofida unui regim de tip ateist, care tocmai trecuse la demolarea masivă a bisericilor din toată țara. În acele vremuri grele, părintele Gheorghe Gașpar, un adevărat ”dirijor” al unei simfonii divine, și-a condus credincioșii, ctitorii, pentru realizarea acestui superb edificiu ortodox. Au fost pomenite întru cinstire numele ctitorilor, a fost prezentat și un scurt documentar cu imagini inedite și prețioase de arhivă, care au imortalizat momente din dinamica ridicării sfântului așezământ. Ctitorii sau urmașii acestora, au primit diplome omagiale, în semn de recunoștință din partea comunității și a organizatorilor. Biserica a fost plină cu credincioși, invitați, atmosfera a fost deopotrivă solemnă și evlavioasă, încărcată de semnificația deosebită a momentului aniversar”. (Nicu Hăloiu, poet).

„Este o inițiativă deosebită prin care s-au arătat recunoștință și apreciere la adresa ctitorilor acestui lăcaș. Felicitări preoților parohi!” (Hristina Sârbu, credincioasă).

„Aplauze pentru întreaga acțiune și minunatul program artistic!” (Eugenia Bărbat, credincioasă).

Autor: prof. documentarist Maria Popa