Biserica „Sfântul Gheorghe” din Dridif, parte a patrimoniului șagunian

1322

Comunitățile vechi de secole din Țara Făgărașului au un trecut zbuciumat. Locașurile de cult ortodoxe din această zonă a Transilvaniei sunt mărturii ale credinței și statorniciei românilor de aici, care nu și-au părăsit dreapta credință nici în cele mai tulburi vremuri.

Ajutor le-au fost românilor din Transilvania în secolele trecute rugăciunile înaintașilor și ocrotirea sfinților cărora le-au înălțat locașuri de cult din puținul lor câștig, dar cu multă dragoste și jertfă lăuntrică. Un exemplu între aceste comunități este și cea de la Dridif, județul Brașov, unde Sfântul Gheorghe a ocrotit nu doar locașul de cult, ci a dat putere în lupta de menținere a dreptei credințe în fața amenințărilor venite de la stăpânirea habsburgică de-a lungul timpului. Nu ușoară le-a fost viața celor care au trăit vremurile de stăpânire străină, când li se impuneau legi străine de simțirea românească. Nu ușor le-a fost românilor din Ardeal să își vadă locașuri de cult dărâmate, să fie nevoiți să se mute în alte părți sau să facă diferite concesii pentru a supraviețui. Toate aceste lucruri sunt păstrate în memoria colectivă, iar monumentele istorice rămase și conservate, în special locașurile de cult, sunt adevărate punți către trecut și locuri de întâlnire cu strămoșii care au viețuit pe aceste locuri.

Satul celor trei boieri

Un astfel de locaș de cult este și Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Dridif, o localitate situată la jumătatea distanței dintre Sibiu și Brașov. Localitatea este cunoscută celor care străbat drumul dintre cele două orașe istorice din centrul țării pentru șoseaua care le unește trece prin această localitate.

Din monografia parohială aflăm date importante despre localitatea făgărășeană. În document se spune că în anul 1590 s-au aşezat aici trei boieri fraţi, care au format trei aşezări distincte. De aici și numele Dridif („drei dorf” – trei sate, în limba germană). În decursul istoriei, localitatea apare menționată și sub alte denumiri: „Drich”, „Dridiff”, „Dryd” şi, de la 1638, Dridif.

Tot din monografia parohială aflăm că localitatea este aflată pe malul Oltului și că șoseaua națională traversează doar extremitatea nordică a satului. Astfel se explică faptul că trecătorii nu văd la șosea decât puține gospodării. Dacă cineva se abate de la drumul acesta, va intra pe strada principală a satului, unde se află și Biserica „Sfântul Gheorghe”.

Prima atestare documentară a localității Dridif apare la 1590. Istoricul Nicolae Stoicescu, în lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania” menționează că la conscripția făcută la cererea episcopului unit Inocențiu Micu-Klein la 1733 au fost recenzate la Dridif 80 de familii, în jur de 400 de locuitori. Aceeași lucrare menționează că la 1765 satul Dridif a fost parțial militarizat și a făcut parte din Compania a IX-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat, până în 1851, când a fost desființat.

Biserici de lemn

Deși nu avem prea multe date despre viața comunității de la începutul existenței sale, puținele mărturii istorice ne demonstrează că românii din Dridif au încercat să aibă viață bisericească organizată încă de timpuriu. Odată cu înfiinţarea satului Dridif în anul 1590, locuitorii de aici au căutat în primul rând să-şi satisfacă cel puţin nevoile lor sufleteşti şi au clădit prima lor biserică, iar după aceea au mai fost ridicate pe acelaşi loc alte două lăcaşuri.

„Pe locul unde se află actuala biserică a existat, în trecutul îndepărtat, prima biserică din Dridif, de dimensiuni mai mici. A fost construită din lemn în anul 1590, preot fiind Ioan Comşa. Această biserică de lemn a fost lăcaşul de cult al sătenilor până în anul 1671, când pe acelaşi loc a fost clădită o altă biserică, tot din lemn, însă mai încăpătoare. În anul 1845, din cauza unui incendiu, biserica a ars în totalitate, rămânând doar ruinele. A urmat o perioadă grea de strângere a fondurilor necesare construirii unei alte biserici. În acest timp monahul Antonie Hoarste, fiu al satului Dridif, a umblat prin Transilvania şi Ţara Românească timp șapte – opt ani pentru a strânge banii destinaţi reconstruirii bisericii din satul natal”, ne-a spus actualul paroh de la Dridif, Ionuț Cioacă.

Sfințită de Sfântul Andrei Șaguna

Visul credincioșilor din Dridif de a-și reconstrui locașul de închinare s-a împlinit abia în anul 1861, după 16 ani, în timpul preotului Nicolae Grama. Pe acelaşi loc unde au existat bisericile de lemn s-a început zidirea actualei biserici din cărămidă masivă, acoperită cu ţiglă, având formă de corabie cu patru cupole. Construirea ei s-a terminat în anul 1868, în timpul preotului Ioan Grama. Zidarii au fost câțiva saşi din satul Merghindeal.

Biserica are forma unei corăbii, de arhitectură romanică. A fost sfinţită în anul terminării cons­trucției de Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

În ultimele decenii lăcaşul de cult a trecut prin mai multe lucrări de reparaţii. Biserica fost consolidată, a fost schimbată pardoseala și a fost reparat turnul. Zidirea a fost reparată de trei ori în acest răstimp. Prima reparaţie s-a făcut în anul 1907, când aici păstorea preotul Gheorghe Lupu. A doua reparaţie s-a făcut sub conducerea preotului Nicolae Opriş. O nouă perioadă de renovări capitale şi reparaţii au fost organizate sub conducerea preotului Valerian Postolache.

În anul 1965 au fost înlocuite geamurile mici cu altele mari din metal. În anul 1966 această biserică a fost zugrăvită de Dumitru Bumberiu din Făgăraş. Exteriorul bisericii a fost zugrăvit de Simion Hârţoagă din Agnita.

Cea mai importantă transformare prin care a trecut biserica a fost în timpul păstoririi preotului Ion Cioacă (1972-2013), când s-a realizat pictarea ei, lucrări realizate în perioada 1984-1990. Lucrările au fost făcute de pictoriţa Elisabeta Urs din Bucureşti. După terminarea acestor lucrări, în anul 1990, la 16 septembrie, cu binecuvântarea Mitropolitului Antonie Plămădeală, biserica a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Resfințită anul trecut

În ultimii ani au fost realizate noi lucrări la biserica din Dridif. În 2006 a fost înlocuită tabla de pe turn, modificându-se şi arhitectura lui, printr-o streaşină mai lată, iar în 2007 a fost schimbat şi acoperişul cu unul din ţiglă metalică.

„Toți avem casele noastre bine împodobite, dar cea mai mare bucurie pentru noi este atunci când pășim într-o biserică îngrijită, resfințită, pentru slava lui Dumnezeu. Am început lucrările noastre în Sfântul Altar, unde s-a scos toată podina cea veche, foarte afectată de o ciupercă. S-a scos tot pământul de acolo, s-a făcut o hidro­izolație și s-a montat parchet. Împrejurul locașului de cult s-a săpat un șanț prin care s-a făcut hidroizolație, apoi am făcut aleile din jur, menite să protejeze și ele zidirea. Iconostasul a fost refăcut pentru a se păstra biserica noastră cât mai frumoasă în amintirea înain­tașilor care s-au jertfit pentru a ridica acest locaș de cult”, ne-a mai spus pr. Ionuț Cioacă.

Toate aceste lucrări au fost binecuvântate de Înaltprea­sfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir din anul 2016. Cu această ocazie, Părintele Mitropolit a dat al doilea hram locașului de cult, al Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei.

„Pentru noi este o mare bucurie să avem și hramul Sfântului Andrei Șaguna, mai ales că acest sfânt a venit la Dridif și ne-a sfințit pentru prima dată biserica. Ne-am bucurat și de faptul că la resfințirea din anul trecut, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna s-a reîntors în biserica noastră prin moaștele sale, aduse spre închinare de la Catedrala mitropolitană din Sibiu”, continuă părintele Ionuț Cioacă.

Eforturile parohiei de a reînfrumuseța și renova biserica au fost mari în ultimii ani și de aceea ziua de resfințire a fost o adevărată sărbătoare pentru comunitatea din Țara Fă­gărașului.

„Suntem bucuroși că am reușit să facem din casa Domnului cea mai frumoasă casă din satul nostru și că am reușit să finalizăm lucrările pentru a resfinți lcoașul de cult. Sunt bucuros să văd cum credincioii noștri sunt uniți în a aduce slavă lui Dumnezeu, de a ne întâlni împreună în casa Sa”, ne-a mai spus părintele Ionuț Cioacă.

Moștenirea șaguniană de la Dridif

De numele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna este legat nu doar marele eveniment al sfințirii bisericii și primirea celui de-al doilea hram cu ocazia resfințirii locașului de cult în 2016. Prin eforturile unice ale marelui ierarh, în Transilvania s-au edificat sute de școli pentru români, pentru propășirea neamului românesc atât de nedreptățit timp de secole.

Fiind sub stăpânirea austro-ungară, românii nu aveau şcoli și duceau o viaţă grea, iar Biserica ortodoxă şi în mod special clerul au fost adesea prigoniţi. Nici în satul Dridif nu a existat şcoală românească până la venirea ca arhipăstor a Sfântului Andrei Șaguna care, în anul 1868, a creat la Dridif, școala bisericească românească, aflată sub patronajul bisericii locale ortodoxe.
Având ocrotirea și moștenirea spirituală a Sfântului Andrei Șaguna, comunitatea păstrează până în prezent îndemnul de a avea activități culturale și educative pentru tineri, la care se adaugă acțiuni filantropice pentru familiile cu nevoi materiale din sat.

„În parohia noastră, în perioada posturilor, sunt intensificate activităţile pastoral-misionare. În acest sens credincioşii noştri sunt cercetaţi la casele lor, în mod special familiile care întâmpină anumite probleme. În postul Naşterii Domnului copiii sunt implicaţi în păstrarea tradiţiilor sărbătorilor de iarnă, prin aceasta urmărim continuarea tradiţiilor şi păstrarea portului popular în parohia noastă. Ca acţiuni filantropice, în preajma marilor praznice sunt ajutaţi cu alimente credincioşii noştri”, ne-a spus părintele paroh Ionuț Cioacă.