Cateheză și evocări la Parohia Hamba, județul Sibiu

252

Cea de a doua cateheză tematică din acest an din Parohia Hamba, județul Sibiu, a avut loc duminică, 3 martie, la Biserica ,,Sfântul Ierarh Nicolae”. În cadrul întâlnirii catehetice au fost evocați înaintașii din comunitate care au trecut prin cumplitele vremuri din timpul primului război mondial.

Cateheza a avut loc după Sfânta Liturghie și a prezentat credincioșilor câteva însemnări din anul a sașilor din Transilvania la răscruce de vremi, din vremea Primului Război Mondial, semnate de preotul evanghelic din Hamba, pe nume Rodolf Karoli care a păstorit comunitatea săsească de aici în perioada 1902-1936, conform  Liliana Popa, „Sașii la răscruce de vremi”.  În cadrul acestor evocări au fost citite textele cele mai importante din aceste însemnări care prezintă situația din acele vremuri:

„De fapt, ne aşteptam de ani buni la izbucnirea războiului, întrucât de prin 1908-1909 n-a mai fost cu adevărat pace, ci numai «teamă şi îngrijorare alternând în durere» (citat din Egmont de J. W. Goethe). Ordinul de mobilizare generală ne găseşte într-adevăr pregătiţi, însă conştientizăm întreaga gravitate a momentului şi înfricoşătoarea amploare a acestei decizii abia când problema se pune: «ia-ţi rămas-bun de la soţie şi copii, de la frate şi soră, de la părinţi şi neamuri, de la casă, de la patria strămoşilor – poate pentru totdeauna – şi fii pregătit să jertfeşti tot ce ai -bunuri, sânge şi viaţă» (…) Contează însă extrem de mult – chiar şi omul simplu resimte acest lucru – că purtăm acest război cu conştiinţa împăcată, că soldaţii noştri pleacă la luptă pentru o cauză dreaptă. În dimineaţa zilei de 1 august, prima zi de mobilizare, la ora 8 dimineaţa, întreaga comunitate s-a adunat pentru slujbă şi pentru Sfânta împărtăşanie. Preotul predică despre Psalmul 46, «Domnul este tăria şi încrederea mea». În vremurile grele care ne aşteaptă, Dumnezeu ne va fi cu atât mai mult mângâiere şi putere, sprijin şi bucurie. Oamenii au fost adânc mişcaţi. Cu toţii ştiu în sufletul lor că vor avea de înfăptuit lucruri mari şi grele. Ce ne va aduce viitorul? Dar acum mai mult decât oricând, fiecare înţelege că viaţa noastră stă în mâna Domnului, că Dumnezeu este cel care ţine în mâini soarta lumii şi a omenirii şi că, şi în cele mai înspăimântătoare momente, tot £1 ne vorbeşte. Măcar dacă toţi ar înţelege şi ar pune la suflet cuvintele Lui! Va fi menirea bisericii de a deschide urechile oamenilor, de a-i face să înţeleagă şi, pe cât îi va sta în putinţă, de-a ajuta ca predica lui Dumnezeu să nu se lovească de urechi surde şi de inimi împietrite şi să nu treacă fără folos pe lângă ele”.

Daruri pentru mame și bunici

În cadrul catehezei, copiii din parohie au împărțit felicitări credincioaselor prezente la biserică, felicitări legate în fir alb și roșu ca de mărțișor, asemenea celor care plecau în război ,,însoţiţi de o adevărată ploaie de flori; rudele cele mai apropiate îi conduc până la Sibiu, adjuvanţii, în căruţe, cântă tot drumul melodiile îndrăgite. Odată ieşiţi din sat, întreaga coloană se opreşte, se face linişte şi cu toţii se întorc încă o dată, adânc mişcaţi, cu faţa către dragul lor sat natal, închizând în suflet pentru veşnicie imaginea lui şi tot ceea ce patria ascunde mai drag şi mai scump. îşi întorc ochii arzători spre locurile iubite şi binecunoscute, scăldându-le – poate pentru ultima oară – într-o privire plină de dragoste şi de recunoştinţă. Mobilizarea definitivă urmează să aibă loc abia duminică, pe 2 august, dimineaţa. După slujba din 1 august, oamenii se duc cu toţii tăcuţi acasă şi se bucură, în cercul cel mai apropiat sufletului, al familiei şi al rudelor apropiate, de fericirea de a fi alături de cei dragi, o bucurie abia acum pe deplin conştien­tizată şi apreciată. Momentul greu, despărţirea iminentă – poate pentru totdeauna – a înmuiat şi cele mai neîndurate inimi, născând în ele îndemnul spre împăcare. Iar când, duminică, viitorii soldaţi, saşi şi români, s-au adunat gata de plecare în faţa primăriei, iar preotul le-a mai strigat odată, în numele tuturor, un „Dumnezeu cu voi!” asigurându-i pe toţi că-i vom pomeni mereu în rugăciunile noastre şi că-i vom purta tot timpul în suflet, însoţindu-i cu toată dragostea noastră, atunci se naşte un rămas-bun general şi cordial, care-i atinge pe toţi; şi chiar oameni care ani de zile şi-au purtat unul altuia ură şi duşmănie îşi dau acum mâna şi se împacă”, după cum spun însemnările menționate.

Pentru cinstirea înaintașilor s-a pregătit un monument care va fi așezat la intrarea în cimitirul parohial „Sfântul Ierarh Nicolae” din Hamba, spre veșnică pomenire a tuturor celor ce-și găsesc odihna într-însul.

Autor: pr. Ioan-Remus Răsvan