Conferință la Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu

642

Conferințele „Andrei Scrima” de la Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu continuă în această perioadă cu noi evenimente academice. Teologii sibieni au avut posibilitatea să asculte joi, 22 februarie, prelegerea pr. lect. univ. dr. Cătălin Vatamanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași.

Conferințele „Andrei Scrima” sunt susținute de beneficiarii Bursei de Cercetare „Andrei Scrima” de la Centrul de Cercetare Ecumenică din Sibiu. Teologii, studenții, preoții, cadrele didactice și toți cei interesați de diferite teme actuale în cercetarea academică teologică au posibilitatea să audieze prelegerile pregătite de invitați, să dezbată subiectele alese pentru aceste întâlniri academice și să adreseze întrebări conferențiarilor.

Cea de-a treia conferință din acest an a fost susținută de părintele Cătălin Vatamanu, lector universitar în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași. Au fost prezenți la conferință prodecanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, prof. univ. dr. Stefan Tobler, lect. univ. dr. Alina Pătru de la facultatea sibiană, numeroși cercetători, intelectuali și studenți.

Legământul monoteismului

Tema prelegerii părintelui Cătălin Vatamanu a fost „Porunca întâi-temei al monoteismului și monolatriei în Vechiul Testament”. Părintele Vatamanu a expus diferite aspecte ale teologiei monoteiste veterotestamentare, dezvoltată în mediul iudaic, dar într-un context politeist, marcat de religiile popoarelor pe care evreii le-au întâlnit de-a lungul istoriei.

„Porunca I este fundament pentru toate celelalte porunci legate de cinstirea singurului Dumnezeu în Vechiul Testament. Porunca I apare la Exod 20, 2-3 și la Deuteronom 5, 6-7 și face referire la faptul că Dumnezeu este «Iahve-Elohim» și să nu fie cinstiți alți dumnezei. Atenția textului este mai degrabă pe versetul al doilea, pentru că aici este pus accentul mai mult pe monoteism. Primul verset este foarte clar: «Eu»-apar ambele nume «Iahve» și «Elohim»- și vine argumentarea istorică pentru a fi clar cine este acest Iahve-Elohim, «Cel care te-a scos pe tine din țara Egiptului». Cel de-al doilea verset vine cu clarificări în ceea ce privește această necesitate sau impunere, poruncă de cinstire a unicului Dumnezeu în raport cu necinstirea sau a nu cinsti alți dumnezei. Prin urmare, sintagma «Elohim acherim» este cea care face lumină în text. «Elohim acherim» apare cel mai adesea în Vechiul Testament în legătură cu legământul pe care Dumnezeu îl face cu Israel. Apare de 18 ori în Deuteronom, de 18 ori în Ieremia, de trei ori doar în capitolul 23 de la Iosua, de patru ori în II REgi 17, în legătură cu legământul. «Acherim» înseamnă «additional», sau «pe lângă». Prin urmare am putea retraduce textul de la Exod 20-3, sau Deuteronom 5-7, cu «să nu ai dumnezei adiționali afară de mine». «Elohim acherim» poate fi înțeles ca toți dumnezeii lui Israel pe care i-ar putea cinsti, tot ceea ce înțelege Israel prin idoli, zeități. Însă acherim înseamnă și «diferit» sau «străin»”, a subliniat pr. Cătălin Vatamanu.

În partea finală a conferinței, cei prezenți au avut posibilitatea să adreseze întrebări legate de informațiile prezentate, după care au urmat discuții și comentarii pe marginea celor expuse.

Următoarea conferință din cadrul seriei „Andrei Scrima” va avea loc pe 22 martie, când Ionuț Biliuță va susține prelegerea „Ex Occidente Lux: Orthodox Students in German Protestants Departments of Theology”.