Cursul de Teologie Fundamentală al pr. Corneliu Sârbu, publicat la Sibiu

642

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent cursul de Teologie Fundamentală al reputatului profesor Corneliu Sârbu de la vechea Academie Teologică Andreiană de la Sibiu, actuala Facultate de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”.

Lucrarea este o premieră la Sibiu și se înscrie în eforturile Arhiepiscopiei Sibiului și ale Facultății de Teologie din Sibiu de a valorifica opera marilor profesori de altădată care au marcat învățământul teologic din cetatea transilvăneană, la 221 de ani de la întemeiere. În același timp cartea este și un omagiu adus părintelui profesor Corneliu Sârbu, unul dintre marii dascăli ai înățământului teologic sibian. Părintele Corneliu Sârbu s-a născut la 27 august 1913 în Apoldu de Sus și a fost primul profesor titular al catedrei de Teologie fundamentală la Academia Teologică Andreiană, activând în perioada 1952-1977. A studiat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie (1924-1932), a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1932-1936), unde a avut dascăli pe cei mai reputații profesori ai instituției. În 1936 a devenit licențiat în teologie la Cernăuți și mai apoi și-a luat doctoratul în teologie în 1940 cu teza „Harul divin și libertatea voinței umane”.

În perioada 1936-1940 a fost profesor suplinitor de religie la Liceul de băieţi din Petroşani, iar în 1940 a fost numit profesor suplinitor la Academia Teologică Andreiană din Sibiu. În 1943 a fost numit conferențiar la catedra de Îndrumări misionare și Sectologie, iar în 1952 a devenit profesor titular la catedra de teologie fundamentală și istoria religiilor, până la pensionarea sa din 1977 pe motive de boală. A rămas în istoria teologiei românești ca un mare profesor și un bun pedagog.

Adevărurile de credință revelate

Lucrarea „Teologie Fundamentală” apărută acum la Sibiu este cursul părintelui Corneliu Sârbu la care a lucrat până la pensionare, dar care nu a fost publicat niciodată, ci a rămas în manuscris. Prin grija fiului său, Corneliu Sârbu jr., cursul părintelui profesor vede lumina tiparului și se adresează teologilor, studenților și preoților.

„Având un obiect, o metodă și un scop bine definite, teologia fundamentală se ocupă cu fundamentarea rațională a celor patru adevăruri de bază revelate, pe care fiecare disciplină teologică își clădește sistemul teologic. Centrul în care se concentrează aceste adevăruri este Revelația dumnezeiască. Prin aceasta, teologia fundamentală este în legătură cu teologia dogmatică, de la care împrumută tema centrală – Revelația divină –, fundamentând și apărând principalele adevăruri de credință pe care le expune în mod propriu și cu o metodă specifică, distinctă de teologia dogmatică. Teologia fundamentală este teologie pentru că se bazează și pornește de la adevărurile de credință mari revelate, pe care le expune în amănunt sistematic teologia dogmatică, și este fundamentală pentru că se ocupă numai de marile adevăruri de credință pe care le fundamentează și apără rațional. Ea prezintă sistematic temeiurile raționale ale acestor adevăruri, pregătind astfel terenul pentru acceptarea tuturor adevărurilor de credință revelate expuse de celelalte discipline teologice. Teologia fundamentală este în legătură strânsă și cu istoria religiilor, ocupându-se cu ființa și originea religiei, în general, și cu religia creștină, în special. Prin obiectul ei, fundamentarea și apărarea principalelor adevăruri de credință revelate, ea este teologie, și nu disciplină filozofică, pentru că prin lucrarea sa de fundamentare rațională a principalelor adevăruri de credință, ea nu ur­mărește să le transpună în axiome filozofice, logic necesare, ci să le evidenţieze credibilitatea, faptul că nu sunt iraționale, nici an­tiraționale, ci supra-raționale, răspunzând și corespunzând nă­zuințelor adânci ale spiritului uman, şi în acest scop sunt folosite toate achiziţiile spiritului uman cuprinse în diferitele discipline auxiliare, științifice și filozofice”, spune pr. prof. dr. Ion Ică sr. în prefața lucrării.

Trei teme teologice

Lucrarea tratează trei mari teme teologice: „Revelația divină”, „Religia în general” și „Religia creștină”. Despre „Revelația divină”, părintele Corneliu Sârbu afirmă că „deține o importanță deosebită în cadrul religiei, în general, și al religiei creștine, în special. De adevărul ei depind toate celelalte adevăruri ale religiei creștine și toată religia. De aceea, obiectul central al teologiei fundamentale este Revelația supranaturală, evenimentul Revelației divine supranaturale”.

A doua temă a lucrării, „Religia în general”, este tratată în mai bine de 100 de pagini. Părintele Corneliu Sârbu tratează această temă plecând chiar de la termenul în sine, care și-a găsit încă din antichitate definiri în opera marilor gânditori, precum Cicero, Lactanțiu, Virgiliu sau Fericitul Augustin.

„Cuvântul «religie» este indiscutabil de origine latină, și anume o formă romană a cuvântului latin «religio». Cu toate acestea, asupra cuvântului sau rădăcinii din care se trage acest cuvânt, părerile cercetătorilor sunt împărțite: nu s-a ajuns la nici un acord deplin, la nici o unitate de vederi asupra originii acestui cuvânt nici până astăzi”, mai spune autorul. Tema continuă cu idei despre ființa religiei, sediul religiei interne, sentimentalismul, intelectualismul și voluntarismul religios, expe­riența religioasă, combaterea teoriilor psihologiste religioase unitlaterale din care generează misticismul bolnăvicios și fideismul, concepția filosofică idealistă despre religie și combaterea ei, ipotezele despre originea religiei, necesitatea religiei.

Ultima parte a lucrării tratează tema „Religia creștină”, despre care părintele Corneliu Sârbu spune că „acordă o importanță covârșitoare persoanei lui Iisus Hristos, cum nu acordă nici o religie întemeietorului ei. Însuși numele pe care îl poartă arată că Domnul Iisus Hristos este Centrul și Plinitorul Revelației divine supranaturale. De aceea, adeverirea (acreditarea) Sa istorică, persoana și activitatea Sa stau în centrul teologiei fundamentale. De exis­tența Sa istorică și de personalitatea Sa atârnă însăși existența și natura (valoarea) Crești­nis­mului”. În această ultimă temă a cărții părintele Corneliu Sârbu vorbește despre istoricitatea și personalitatea Domnului Iisus Hristos, mesianitatea Mântuitorului Iisus Hristos, divinitatea Sa, minunea Învierii Sale, mărturisirile Sale despre divinitatea Sa. De asemenea, autorul face com­parații între Mântuitorul Iisus Hristos și reformatori religioși precum Confucius, Lao Tse, Zarathustra, Buddha și Mohamed. Cartea se încheie cu un subcapitol despre combatera teoriei mitologice.