Denia Canonului cel Mare la Catedrala mitropolitană din Sibiu

880

Un sobor de preoți și diaconi condus de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a oficiat la Catedrala mitropolitană din Sibiu slujba Deniei din miercurea săptămânii a 5-a din Postul Mare. În sobor s-au aflat slujitori ai Catedralei mitropolitane și cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de teologi. Credincioșii au participat în număr mare la Denia în cadrul căreia s-a citit integral Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, una dintre cele mai frumoase creații liturgice specifice perioadei Triodului.

Cele peste 250 de imnuri care alcătuiesc slujba Canonului cel Mare au fost citite integral de ierarh şi soborul slujitor, fiind a doua oară în acest post când creația Sfântului Andrei Criteanul a fost oficiată, după ce în primele patru seri din Postul Mare, în biserici s-a săvârşit Pavecerniţa Mare şi s-a citit acest deosebit canon, în patru părţi.

„Biserica ne-a ajutat ca să nu ne oprim la jumătatea nevoinţelor noastre, după Săptămâna Crucii, iar acum, în săptămâna a 5-a din Post, miercuri şi vineri, avem două momente deosebite care pregătesc, anticipează Săptămâna Patimilor, prin acele rânduieli pe care noi le numim Denii.

În Canonul cel Mare este cuprinsă toată istoria Mântuirii, începând de la Creaţie şi până la Răstignire, la Patimile Mântuitorului Iisus Hristos. Toate evenimentele sunt prezentate fiecăruia în parte, sufletului nostru, arătând cum greşim noi, cum au greşit şi alţii. Greşelile săvârşite de persoanele din Vechiul şi Noul Testament ne sunt arătate ca să ne lipsim de ele. Fiecare alcătuire, fiecare strofă ne îndreaptă spre căinţă, care este elementul esenţial. Noi nu ne putem apropia de Mântuitorul Hristos cu mândrie. Apoi, sunt prezentate modele pilduitoare din Vechiul sau din Noul Testament pe care suntem îndemnaţi să le urmăm. Creăm în sufletul nostru căinţa, smerenia, lacrimile, umilinţa, dar nu rămânem fără a ne implica, pentru că nu lipsa de păcat este virtute, ci acţiunea, lucrarea. Virtutea este o lucrare permanentă, o facere a binelui. Ni se arată că, în rugăciune, trebuie să apelăm, întotdeauna, la Mântuitorul Iisus Hristos. Canonul este plin de această mijlocire către Hristos și prin el este preamărită Sfânta Treime şi Maica Domnului, la fel sunt chemaţi în ajutor Sfinţii Apostoli”, ne-a spus IPS Mitropolit Laurențiu.