Duminica

DUMINICA (Κυριακή ημέρα     kiriaki imèra- ziua duminicii; lat. dominica dies)— este numită şi în Sf. Scriptură (Apocalipsa 1. 10) sărbătoarea săptămânală religioasă şi de odihnă a creştinilor prin care s-a înlocuit sabatul iudaic. Este numită Duminica Domnului şi în ..Didahia celor 12 Apostoli”, una dintre cele mai vechi scrieri creştine. Credincioşii recrutaţi dintre păgâni o numeau Ziua soarelui (Dies solis), pornind şi de la paralelismul între soarele ca izvor al luminii spirituale, cum }nsuşi zicea: „Eu sunt lumina lumii…” (loan 8, 12). Din sec, IV, Duminica creştină s-a generalizai. Temeiurile consacrării acestei zile sunt: a) este ziua Învierii Domnului, prima zi a săptămânii, evenimentul cel mai important din istoria sfântă şi piatra de temelie a creştinismului; b) în această zi a avut loc Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli şi s-a întemeiat prima comunitate creştină, primul nucleu al Bisericii creştine; c) Duminica este menţionată în Sf. Scriptură a Vechiului Testament, ca ziua de odihnă rânduită de Dumnezeu la crearea lumii (Facere 1). La început, Duminica era pentru creştini numai ca zi de cult, de adunare şi rugăciune pentru comemorarea Învierii, care a avut loc în prima zi după Sabat sau „prima zi a săptămânii4‘, cum spune Sfânta Scriptură a Noului Testament, vorbind despre minunea Învierii (Matei 28, 1; Marcu 16, 2; Ioan 20, 1; Faptele Apostolilor 20, 7; I Corinteni 16- 2). Cu timpul a devenit şi ziua de odihnă a creştinilor, înlocuind sabatul iudaic, iar împăratul Constantin cel Mare o consfinţeşte prin lege de statt ca zi de odihna pentru întreg imperiul roman. în anul 321.

Sursa: Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, „Dicţionar de cunoştinţe religioase”, Editura „Andreiana”, Sibiu, 2010.