Hram la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Poiana Brașov

740

Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Stațiunea Poiana Brașov, și-a serbat luni 27 august cu ocazia pomenirii Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, al doilea hram. Cu acest prilej, Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de părintele stareț al mănăstirii, arhimandritul Hristofor Bucur, arhim. Atanasie Roman starețul mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus și un sobor de preoți invitați. Au fost prezenți un număr mare de credincioși, care s-au bucurat de slujba arhierească și de învățăturile din viața sfântului cuvios Pimen cel mare.

Înaintea otpusului Sfintei Liturghii întreg soborul de preoți alături de ierarh au sfințit o troiță aflată în imediata apropriere a Bisericii. A urmat cuvântul de învățătură al Prasfințitului Ilarion Făgărășanul, care le-a amintit celor prezenți viața și învățăturile sfântului cuvios Pimen cel Mare. În Patericul Egiptean descoperim modul de viață, unele sfaturi și întâmplări consemnate din vremea marilor sfinți și cuvioși ai Bisericii din sec IV, Antonie cel Mare, Arsenie, Macarie, Sisoie, Pamvo, Siluan, Aghaton și mulți alții. O figură aparte în acest univers al pustiei îl reprezintă Avva Pimen cel Mare, recunoscut pentru darul discernământului sau al dreptei socoteli, dar și sfântul părinte de la care ne-a rămas cel mai numeros buchet de apoftegme, în număr de peste două sute. Născut în Egipt, în jurul anului 350, a trăit în pustia Schetică, ca monah împreună cu alți șase frați ai săi după trup, între care Anuv cel mai mare și Paisie; el fiind mezinul familiei. Datorită devotamentului său pentru Dumnezeu și mai ales a simplității sale desăvârșite, a smereniei și curăției lui, a primit de la Acesta darul discernământului. Adică darul de a vedea lucrurile esențiale în orice moment sau situație cotidiană apărută, convertind astfel, timpul efemer în momente netrecătoare, în fapte constitutive ale împărăției lui Dumnezeu, celei veșnice. Aceasta reiese din toate zicerile sau rostirile sale, sau întâmplările relatate referitoare la viața și trăirea lui. Viața duhovnicească trăită de avva Pimen și ceilalți părinți ai pustiei este desigur viața creștină ideală, dar mereu actuală și la măsura puterilor fiecăruia, practicabilă chiar în locul și timpul contemporan. O virtute a avvei Pimen, dovedită încă din tinerețea sa este seriozitatea. Cheia succesului în orice domeniu al vieții sau cel puțin buna temelie a oricărei lucrări este seriozitatea cu care aceasta se abordează. El a ajuns la măsura sfințeniei, numărându-se între cei mai importanți sfinți cuvioși din vremea lui și din toate timpurile. Seriozitatea și sinceritatea cu care el s-a apropiat de viața duhovnicească, dispoziția de a jertfi, de a-și asuma orice risc pentru cunoașterea și trăirea acestei vieți, nu poate să nu trezească admirație printre noi cei de astăzi. Frumusețea caracterului, dăruirea de sine, setea de cunoaștere, insistența, curajul, răbdarea, statornicia, și mai ales credința sunt virtuțile care strălucesc și luminează cu aceeași intensitate peste veacuri și milenii, în întunericul spiritual al acestei lumi. Iubirea jertfelnică este aceea care îl face pe om fericit, cu o fericire statornică și veșnică. Aceasta ne-o dorește și avva Pimen, întărindu-ne prin exemplul și rugăciunea sa, a spus Părintele Episcop.

„Îi mulțumim Înaltpreasfințitului nostru Mitropolit Laurențiu care a binecuvântat venirea mea la această sărbătoare a mănăstirii din Poiana Brașov, pentru a ne ruga împreună cu părinții acestei mănăstiri precum și cu cei invitați. Mulțumim dumneavoastră care ați venit în număr mare într-o zi de lucru din timpul săptămânii. La mulți și binecuvântați ani”, a spus ierarhul.

A vorbit apoi părintele arhimandrit Hristofor Bucur, starețul mănăstirii, care a mulțumit Preasfințitului Ilarion pentru împreuna slujire și cuvântul de învățătură, preoților care au dat curs invitației de a fi împreună la această sărbătoare a mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Stațiunea Poiana Brașov. Având în vedere că această sărbătoare este mai puțin cunoscută în rândul credincioșilor, pentru a-i impulsiona să vină la biserică, deși era o zi de lucru, le-a spus că li se vor da plăcinte, iar un credincios chiar a reacționat întrebând „la ce oră”. Concluzia părintelui a fost că noi de multe ori vrem să ajungem la bunătăți dar fără efort, iar un exemplu în acest sens îl avem de la Sfântul Pimen cel Mare, care după multe eforturi și o asceză îndelungată a ajuns la ospățul ceresc Viața lui trebuie să fie un model, căci trebuie să muncim pentru a ne bucura în veșnicie. Părintele Hristofor a oferit o icoană Părintelui Episcop care a miruit și a împărțit iconițe din partea sa credincioșilor prezenți.

Autor: ierod. Ciprian Păsărică