IPS Laurenţiu a oficiat slujba Canonului cel Mare la Catedrala mitropolitană

1495

Luni, 14 martie, slujba Pavecerniţei, în cadrul căreia s-a citit o parte a Canonului cel Mare, a fost oficiată la Catedrala mitropolitană din Sibiu de un sobor de preoţi şi diaconi condus de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Răspunsurile liturgice au fost date de corul studenţilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Sfântul Andrei Şaguna”, condus de pr. lect. univ. dr. Sorin Dobre.

“Conştiinţa ne ceartă atunci când descoperim atâtea slăbiciuni şi păcate. Sunt amintite în Canonul cel Mare acele păcate săvârşite de noi prin neîmplinirea anumitor rânduieli, pentru ca să se trezească în sufletul nostru starea de căinţă. Primul efect al stării de căinţă sunt lacrimile, care prin Taina Pocăinţei, numită şi Baia lacrimilor, dacă reuşesc să ne îndrepte viaţa, se transformă în lacrimi de bucurie, lacrimi pe care le vom avea atunci când Îl simţim pe Hristos aproape de noi. Ele ne dau putere în călătoria spre Pătimirile şi Învierea Sa. Acum, în perioada Postului Mare, gustăm din cele mai frumoase creaţii din cultul ortodox. Întreg canonul se va citi în miercurea din săptămâna a cincea a Postului Mare”, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Calea pocăinţei şi a mîntuirii

IPS Mitropolit Laurenţiu a vorbit şi despre rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, o rugăciune deosebită, plină de înţelesuri duhovniceţti.

“Această rugăciune aminteşte patru piedici puse în calea mântuirii şi a pocăinţei, piedici pe care vrem să le depăşim: duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert. Ele sunt aşezate în funcţie de gravitatea lor, de la cel mai păcatul cel mai mare, până la cel mai mic, trândăvia fiind baza tuturor păcatelor. Grija de multe ne poate duce la pierderea legăturii cu Dumnezeu, iubirea de stăpânire este o promovare a egoismului, iar grăirea în deşert este nesocotirea poruncii de a nu judeca pe nimeni şi de a-L cinsti pe Dumnezeu înainte de toate. Rugăciunea continuă cu patru invocări, cu patru remedii în drumul nostru pe calea pocăinţei. Ele sunt puse de la cel mai simplu la cel mai important: duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei. Curăţia este puritatea sufletească, castitatea care poate fi păstrată şi în familie nu doar ca persoană, iar smerenia este o virtute de mare preţ, învăţând de la Dumnezeu care este smerit întru toate pentru că este Atotputernic. Smerenia nu ne duce la laudă, ci la recunoaşterea stării în care ne aflăm când ne apropiem de Dumnezeu. Răbdarea este a treia virtute, a treia cale de contracarare a piedicilor din calea pocăinţei. Este vorba de purtarea Crucii , de ceea ce am ascultat de la Mântuitorul Iisus Hristos: <<Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-mi urmeze Mie>>”. Răbdarea trebuie să fie statornică şi niciodată nu trebuie să ne pornim împotriva lui Dumnezeu cerându-i socoteală pentru încercările vieţii. Dacă vom fi mulţumitori şi răbdători în toate vom putea atinge şi a patra şi cea mai importantă virtute, de origine dumnezeiască: iubirea. Din Persoanele Sfintei Treimi izvorăşte iubirea desăvârşită, pentru că noi suntem creaţi după Chipul lui Dumnezeu şi avem posibilitatea să ajunge la asemănarea cu Dumnezeu”, a mai spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Autor: Ştefan Mărculeţ