Liturghie arhierească la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus

481

La sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului a liturghisit la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Ierarhul a liturghisit împreună cu un sobor format din slujitori ai așezământului monahal, iar la final a vorbit credincioșilor despre viața și martiriul Sfântului Ioan Botezătorul.

„Adeseori vedem pe Sfântul Ioan Botezătorul zugrăvit pe icoane având aripi ca de înger și în mâini ținându-și capul tăiat. Această înfățișare vrea să ne aducă aminte de chipul îngeresc al vieții sale și de sfârșitul mucenicesc cu care și-a încununat viața Sfântul Ioan.

Toată viața sa, încă din pruncie, Sfântul Ioan a trăit viață pustnicească. Încă înainte de naștere arhanghelul Gavril vestește Sfântului Zaharia: «Că va fi mare înaintea Domnului, vin și băutură bețivă nu va bea și va fi plin de Duh Sfânt din pântecele maicii sale». Sfântul Evanghelist Matei ni-l înfățișează îmbrăcat în păr de cămilă și încins cu curea, trăind în pustiul Iordanului hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatică. Mântuitorul îl numește mai mare decât toți prorocii și mai mare decât toți cei născuți din femei. În vremea aceea peste Iudeea stăpânea Irod Agripa, fiul lui Irod, ucigașul de prunci, rege lacom și desfrânat. După ce trăise cu femeia sa legitimă o vreme, o alungă, luând de soție pe Irodiada, femeia fratelui său Filip, săvârșind îndoită fărădelege: ucidere  și desfrânare. Marele proroc care nu se rușina să numească pe farisei și saduchei pui de vipere, mustră public pe Irod: «Nu ți se cuvine îi zice să ai pe femeia fratelui tău Filip». Ca să scape de mustrări, Irod închide pe Ioan în temniță și l-ar fi omorât dacă nu s-ar fi temut de popor, care socotea pe Ioan mare proroc. Prăznuind ziua nașterii, Irod face mare ospăț. În toiul petrecerii când toți erau amețiți de băutură fiica Irodiadei vine în sala de ospăț și joacă înaintea mesenilor și a lui Irod care îi plăcu atât de mult încât îi făgăduiește să-i dea orice până la jumătate din împărăție. Îndemnată de vicleana mama sa, jucătoarea cere capul lui Ioan: «Dă-mi acum pe tipsie capul lui Ioan». S-a întristat Irod auzind această cerere dar pentru că se jurase a trimis călăul în temniță și i-a adus pe tavă capul lui Ioan, care și atunci mustra pe călăul desfrânat: «Nu ți se cade să ai pe femeia fratelui tău». Tăierea Mergătorului înainte a fost o rânduială dumnezeiască. Și care a fost această rânduială: Ca să propovăduiască și celor din Iad venirea Mântuitorului. Dacă ar fi să vină din nou Sfântul Ioan Botezătorul pe pământ, oare cu ce cuvinte ne-ar întimpina pe noi creștini? Ar sta cu noi la masă? Sau ar admira frumusețile naturii? Or s-ar minuna de lucrul oamenilor?…Nu… Ci mai degrabă ne-ar mustra pentru greșelile noastre. Căci dacă nu a putut răbda fărădelegea unui singur om, cum ar putea suferi atâtea fărădelegi ce se fac pe pământ.

Pe toți ne-ar mustra cu aceleași cuvinte de demult. Celui ce zace în desfrânare i-ar zice: «Nu ți se cade să-ți lași femeia ta și să trăiești cu alta căci ești creștin. Altuia nu se cuvine să omori rodul pântecelui tău, căci ești chemat să fii tată și mamă de copii iar nu ucigaș ca și Irod». Altuia: «Nu se cade să te îmbeți căci nu vei putea intra în Împărăția Cerurilor. Iată ai copii și femeie care suferă de lipsă de haine și de mâncare». Și așa Sfântul Ioan pe toți ne-ar învăța, ne-ar mustra, ne-ar certa. Să părăsim desfrânarea și beția, să lepădăm uciderea, mânia, răzbunarea. Să ne pocăim părăsind păcatele, că ne așteaptă Tatăl cu brațele deschise. De vom face așa Bunul Dumnezeu ne va ajuta la toate în viață, iar Sfântul Ioan Botezătorul se va ruga neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și mântuirea sufletelor noastre”, a spus ierarhul.