Liturghie arhierească la Tălmăcel, județul Sibiu

701

În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a oficiat Sfânta Liturghie în localitatea Tălmăcel, la Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, împreună cu părintele protopop de Avrig, preotul dr. Vasile Gafton, preotul paroh Gabriel-Ioan David și alți slujitori ai sfintelor altare.

Biserica este una deosebită, fiind pictat inclusiv exteriorul. Tradiția spune că după doi ani de la începutul construcției în anul 1776, rămânând fără bani, localnicii au abandonat lucrarea. Însă, într-una din acele zile, o ploaie puternică a adus pe pârâul din sat printre crengi și bolovani și un butoiaș … plin cu galbeni. Localnicii au luat banii, au ridicat turnul bisericii și au terminat pictura acesteia. De atunci pârâul ce străbate satul poartă numele de Pârâul Turnului. Un element distinctiv al bisericii îl constituie reprezentarea lui Iisus cu trei fețe pe același chip, înconjurat de simbolurile celor douăsprezece semne zodiacale.

Locuitorii din Tălmăcel, vestiți constructori de poduri (între anii 1922-1926 au construit nu mai puțin de opt poduri peste cele trei pârâuri ce străbat satul), au venit în număr mare la biserică foarte mulți dintre ei, în special copii, îmbrăcați în costume populare tradiționale.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Ilarion Făgărășanul a vorbit pe larg despre „lepădarea de sine”. A menționat că prima condiție obligatorie pentru mântuire, pentru a începe o viată de pocăința este „lepădarea de sine”, adică lepădarea de egoism, numit și „iubirea de sine”. Această patimă, care robește firea omenească și este greu de vindecat, este cu anevoie de cunoscut de mintea noastră, și greu de biruit, deoarece ne stăpânește prin tot felul de patimi care izvorăsc din ea. Acest lucru știindu-l, Domnul Hristos, ne sfătuiește pe toți vrem să-L urmăm, „să ne lepădăm de sine”, zicând: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Astăzi numim această patimă „egoism”, alții „folosința de sine”, alții „iubire de sine”, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul, numește iubirea de sine „iubire nesocotită față de trup” care este „maica și rădăcina tuturor relelor”. Sfântul Isihie Sinaitul zice: „Nu este venin mai tare ca veninul aspidei și al vasiliscului și nu este păcat mai mare ca păcatul iubirii de sine”. La fel și Sfântul Efrem Sirul o numește „născătoarea răutăților și rădăcina tuturor relelor și a patimilor”.

Părintele Episcop Ilarion a enumerat apoi patimile care izvorăsc din egoism: mila de sine, cruțarea de sine (care fără dreapta socoteală, este atât de primejdioasă, încât din cauza acestei patimi Însuși Mântuitorul l-a numit pe Apostol Petru, „satana”), îndreptățirea de sine, mulțumirea de sine, lauda de sine, trâmbițarea de sine, plăcerea de sine, nălucirea de sine, închipuirea de sine, prețuirea de sine, înălțarea de sine, îngâmfarea de sine, nesimțirea de sine sau împietrirea inimii, pe care o numea Sfântul Ioan Scărarul „moartea minții și omorârea sufletului, mai înainte de moartea trupului”. A doua condiție pentru mântuire este să ne ridicăm pe umeri crucea vieții proprii, care ne-a rânduit-o Dumnezeu, căsnicia sau călugăria, grija pentru copii, lipsa, boala, ocara, bătrânețea, tot ce ne dă El și, în liniște și răbdare, să mergem pe urmele lui Hristos. Adică să mergem regulat la biserica, să iubim pe toți oamenii, chiar dacă ei ne urăsc; să miluim pe cei în suferință, să ne rugăm, să răbdam toate, să ne spovedim regulat și să facem voia Lui. Apoi a treia condiție este datoria de a mărturisi în viață pe Hristos prin faptele noastre, prin exemplul personal și prin cuvânt de sfătuire. Cine Îl mărturisește astfel pe Hristos, se va mântui.

„Iubiți credincioși, mulțumim Înaltpreasfințitului nostru Mitropolit Laurențiu, care a binecuvântat ca astăzi să vin aici la dumneavoastră, la Tălmăcel, în această frumoasă biserică să ne rugăm împreună. Vă felicit pe toți, pe părintele paroh, căci ați venit îmbrăcați în aceste frumoase costume populare, împreună cu acești frumoși copii, care sunt viitorul nostru. Am văzut în puține biserici pe unde am fost, ceea ce am văzut aici la dumneavoastră. Dumnezeu să vă răsplătească toată dragostea și osteneala”, a încheiat Preasfințitul Ilarion.

Părintele protopop Vasile Gafton a mulțumit Preasfințitului Ilarion căci a poposit în această parohie cu un cuvânt de învățătură ziditor, prin care Sfinții Părinți ne spun ceea ce este important să alegem, să ținem în viața aceasta și ceea ce ar trebui să mai lăsăm puțin deoparte pentru ca drumul nostru să fie îndreptat spre mântuire, iar nu către pierzare. A mulțumit de asemenea Părintelui Mitropolit pentru binecuvântarea pe care a dat-o de a fi împreună în această Duminică, „aducând astfel o bucurie atât pentru protopopiat cât și pentru părintele paroh și credincioșii acestei parohii care, ați remarcat încă mai păstrează tradiția populară începând de la cei mici spre cei mari. Noi ne-am aștepta ca totdeauna cei mai bătrâni să țină încă la tradiții. Aici se întâmplă invers probabil, cei mici aduc aminte în permanență celor învârstă că așa a fost o dată și așa ar trebui să fie în continuare”.

Apoi părintele paroh Gabriel-Ioan David a mulțumit Ierarhului pentru prezența în Parohia Tălmăcel, dăruindu-i din partea comunității o icoană cu Maica Domnului și o carte cu istoria acestei localități.

A urmat apoi slujba parastasului, după care Preasfințitul Ilarion a miruit iar părintele Gabriel a împărțit celor prezenți câte o iconiță din partea Ierarhului în semn de aducere aminte de această frumoasă și binecuvântată zi.