Liturghie oficiată pe locul fostei mănăstiri de la Veneția de Sus, județul Brașov

728

Venețenii de Sus și de Jos, comuna Părău, județul Brașov, s-au rugat Maicii Domnului pe locul vechii mănăstiri din pădurea satului Veneția de Sus, așezământ monahal distrus în urmă cu 254 de ani. Joi, 8 septembrie 2016, credincioșii din satele Veneția de Jos și Veneția de Sus au participat la Sfânta Liturghie pe amplasamentul uneia dintre cele mai vechi mănăstiri care au existat pe teritoriul Țării Făgărașului.

„De mai bine de un an de zile, împreună cu preotul paroh de la Veneția de Sus, Laurențiu Oană, desfășurăm proiecte în comun și în comuniune și așa s-a născut și proiectul acesta de a sluji Sfânta Liturghie cel puțin o dată pe an pe ruinele fostei mănăstiri de la Veneția de Sus, unde venețenii, atât de la Veneția de Jos, cât și de la Veneția de Sus, să participe împreună. Obiceiul acesta a mai existat de-a lungul timpului, când preoții slujitori de la Veneția de Sus ieșeau cu mic și cu mare, cu căruțele, pe valea mănăstirii, la locul numit de localnici «la Mănăstire» sau «mînăstiri». De anul acesta dorim să punem bazele unei slujiri comune, preoți și credincioși, pe ruinele mănăstirii, iar după oficierea slujbelor toți cei prezenți să participe la o petrecere câmpenească, loc prielnic prin umbra groasă a pădurii și a pomilor de acolo”, a spus părintele Alexandru Socaciu, paroh la Veneția de Jos.

„Ne-am bucurat enorm pentru momentele de la pădure, pentru slujbă, dar și pentru redescoperirea portului popular. Imediat după mobilizarea generală de a participa la o Liturghie pe ruinele fostei mănăstiri de la Veneția de Sus, venețenii s-au înveșmântat cu hainele populare, au pregătit bucate tradiționale și au înfrumusețat pădurea cu momente câmpenești deosebite. Îmi doresc ca tot ceea ce a fost aici să devină tradiție, și astfel să devenim cunoscuți prin istoria noastră locală unică în Țara Făgărașului”, a spus primarul Mihai Popeneciu.

Date oficiale despre mănăstirea de la Veneția avem de la 1372, când Domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), dăruia printr-un hrisov, la anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care și comuna Veneția de Jos, amintind și de Mănăsirea de la Veneția de Sus. Acest hrisov reprezintă cea mai veche mărturie scrisă despre Veneția și mănăsirea ei.

Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distrugea cu tunurile zidurile bisericii și chiliile. Un monah cu numele Mafteiu a scris o carte cu mâna lui, numită Sbornic, sau Viețile Sfinților, și a donat-o preotului din satul Bogata-Hoghiz, cu numele Vasile, în anul 1730.

Între anii 1759-1761, Ioanichie, ultimul călugăr cunoscut cu numele, a fost cel mai intim colaborator al monahului Sofronie, în marea revoluție religioasă din anii 1759-1761.

Autor: Petruța Socaciu