Liturghii arhierești la Sâmbăta de Sus și Boholț

951

Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a liturghisit în Duminica Tuturor Sfinților la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Ierarhul a liturghisit împreună cu un sobor din care au făcut parte slujitori din obștea mănăstirii, iar la final a rostit un cuvânt de învățătură despre Duminica Tuturor Sfinților.

„Prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt este dedicată pomenirii tuturor sfinților; câți au existat și câți există în istorie. Cu această duminică se încheie perioada liturgică a Penticostarului care a început cu marele praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Despre sfințenie oamenii și-au făcut diferite păreri. Unii cred că sfinții sunt cei care fac minuni; alții cred că sunt cei care părăsesc lumea și trăiesc prin peșteri în sihăstrie; iar alții cred că sunt sfinți cei fără de păcat. Noi venerăm pe sfinți pentru că ei sunt prieteni ai lui Dumnezeu și le cerem ajutor în necazuri căci ei se roagă pentru noi și rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Biserica Ortodoxă cinstește în mod deosebit pe sfinți și îngeri rânduindu-le în calendar câte o zi de prăznuire. Dar cei mai sfinți în Împărăția lui Dumnezeu sunt Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, și Sfântul Ioan Botezătorul care se bucură de un cult deosebit de preacinstire. Toți sfinții din cer cunoscuți și necunoscuți, împreună cu cetele îngerilor cerești formează în cer Biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioșilor dreptmăritori de pe pământ care se luptă cu ispitele de tot felul ce vin de la diavol, de la lume, de la trup, formează așa numita Biserică luptătoare. Deci să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinți, să ducem viață curată și să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: «Toți Sfinții rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!»”, a spus ierarhul.

Hram la Boholț, Brașov

La sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, PS Episcop Ilarion Făgărășanul a liturghisit în Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din satul Boholț, Protopopiatul Făgăraș, județul Brașov, împreună cu protopopul de Făgăraș, Iulian Mihai Boac și un sobor de preoți din împrejurimi. În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre sărbătoare din 24 iunie.

„Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc din robia diavolului Dumnezeu a trimis pe luceafărul cel înainte-mergător, pe marele Proroc Ioan Botezătorul. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost binevestită de Arhanghelul Gavril. Mărturia Arhanghelului Gavril zice despre Ioan că va fi mare înaintea Domnului. Mulți dintre Sfinții patriarhi și proroci ai Vechiului Testament au fost mari și slăviți de Domnul. Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul s-a îndoit de cuvintele îngerului când a zis către el: «…După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei» (Luca, I, 18). După aceste cuvinte de îndoială i s-a dat canon prin îngerul Domnului care i-a zis: «Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor» (Luca, I, 20).

Când s-a împlinit vremea să nască Elisabeta s-a făcut o altă preaslăvită minune. În ziua a opta după naștere se taie împrejur pruncul după porunca Legii. Cei ce erau de față au voit să-i pună numele Zaharia după numele tatălui său, iar Sfânta Elisabeta fiind soție de proroc și având în ea pe Duhul Sfânt a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Iar cei de față au zis: nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Au făcut semn tatălui său care era mut și nu putea vorbi, atunci a făcut semn să-i dea o tăbliță, și dându-i o tăbliță a scris pe ea Ioan este numele lui. În clipa aceia S-a dezlegat limba gura Prorocului Zaharia și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. Vestea nașterii a ajuns până la regele Irod care stăpânea atunci pe iudei și se mira și zicea: ce va fi cu pruncul acesta? Când a trimis ostași în Betleem să ucidă pruncii de acolo și-a adus aminte și de Ioan fiul lui Zaharia. Deci gândind să ucidă pruncul a trimis ostași la Hebron în casa lui Zaharia, dar trimișii n-au găsit pe Sfântul Ioan Botezătorul căci Sfânta Elisabeta a luat pruncul și a fugit în munți. Dacă a văzut Irod că nu a reușit să-l găsească ostașii, au trimis și la templu unde era Zaharia, crezând că le va spune unde este pruncul.Văzând că nu au aflat nimic nici de la Sfântul Zaharia, Irod a dat poruncă să fie ucis, și l-au ucis pe Sfântul Zaharia între biserică și altar. Iar soția lui, Elisabeta împreună cu Ioan erau ascunși în munte. După 40 de zile de la uciderea Sfântului Zaharia, Elisabeta, mama Înaintemergătorului Ioan a murit în peștera aceea. Iar Sfântul Ioan rămânând singur a fost hrănit de îngeri și păzit în pustie până în ziua arătării sale către Israel”, a spus Părintele Episcop.

La final a fost oficiat un parastas unde au fost pomeniți preoți slujitori ai Sfântului Altar, credincioși, și eroi ai parohiei.

În acest sat este un obicei la această sărbătoare să se facă coronițe din sânziene care, după Sfânta Liturghie, se aruncă pe acoperișul casei. Coronița nu trebuie să cadă ci să rămână pe acoperiș.  Acest obicei era rânduit în fiecare curte dar s-a pierdut cu timpul și acum s-a mutat în curtea Bisericii. Cei care aruncă acea coroniță spun și pentru cine o aruncă. Sunt aleși cei mai de seamă credincioși din sat pentru aruncarea coronițelor (primar, profesori, consilieri).