Locașul de rugăciune al credincioșilor din Brașovul Vechi

601

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Brașovul Vechi este din 1783 emblema comunității românești ortodoxe din această parte a orașului de sub Tâmpa. În jurul acestei biserici s-a dezvoltat de-a lungul istoriei întreaga viață spirituală și culturală a românilor din Brașovul Vechi.

Alături de Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașo­vului, locașul de cult din Brașovul Vechi a avut un important rol în trecutul comu­nității românești formate din locuitori proveniți din satele Țării Bârsei. De altfel, biserica din Șchei a fost mult timp și locașul de închinare al locuitorilor din Brașovul Vechi, care erau nevoiți să treacă prin cetate și să urce până la Biserica „Sfântul Nicolae” pentru a participa la sfintele slujbe. Vremurile grele nu le-au permis românilor din Brașovul Vechi să-și zidească locaș de cult.

Conform monografiei bisericii din Brașovul Vechi, după edictul de toleranță din 1781 emis de împăratul Iosif al II-lea, românii din acest cartier au avut posibilitatea să-și împlinească visul de a înălța casă Domnului aproape de locuințele lor.

În cele câteva memorii adresate autorităților locale și vieneze românii din Brașovul Vechi își exprimau dorința de a ridica un locaș de cult, motivând aceasta prin distanța mare pe care trebuie s-o parcurgă până în Șcheii Brașovului și că sunt 140 de „gazde”, deci o comunitate suficient de mare pentru a avea o biserică.

„Bogatul negustor şcheian Ştefan Nicola, un grec originar din Ianina, se obliga faţă de magistrat că va suporta toată cheltuiala construcţiei. Ca urmare, în 10 octombrie 1782, prin decretul 7.355 guvernial se aprobă doar o capelă şi un cimitir împrejmuitor „lângă Cazarme”, întrucât în zonă exista o unitate militară, în parte păstrată şi azi în apropiere de Strada De Mijloc, colţ cu strada Bisericii Române. Deja în anul următor, în 1783 biserica este ridicată, iar din acelaşi an strada primeşte numele Strada Bisericii Române”, ne-a spus părintele Ionuț Margin.

Sfințită de Ghedeon Nichitici

Ctitorirea locașului de cult de către boierul Ștefan Nicola este confirmată de pisanie: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică cu cheltuiala dumnealui Nicolae Ştefanu de la Ianina, în zilele Prea Înălţatului Iosif al II-lea, spre veşnică pomenire, cumpărând şi locul tot Dumnealui, 1783 mai 11”.

Pe un Ceaslov vechi al bisericii din Bod, județul Braşov este menționat anul sfințirii acestui locaș din Brașovul Vechi: „În 1785 au venit Prea Sfinţitul Vlădică Ghedeon (Nichitici) şi au sfinţit biserica din Braşovul vechi şi când s-au întors a sfinţit şi biserica din Codlea (Braşov)”.

Din perioada interbelică și până la începutul anilor 1960 aici a funcționat și sediul Protopopiatului Brașov, iar unii dintre preoții parohi ai bisericii noastre au fost și protopopi ai orașului.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a devenit locașul românilor de sub zidurile Bra­șovului și spațiul de zidire sufletească și de mărturie a demnității românilor într-o perioadă grea a istorie.

Biserica este construită din cărămidă şi piatră, în stil baroc târziu, în plan triconc, cu turn vestic peste pridvorul iniţial deschis, cu absida altarului şi două abside laterale poligonale în exterior şi semicirculare în interior. Absidelor le corespund nişte calote, despărţite de nava centrală prin arcuri-dublouri.

Naosul este boltit, încrustat cu șase ogive triunghiulare, cu baze laterale. În faţa altarului, sprijinită pe arcurile dublourilor se află o turlă, sub acoperiş. În partea de vest a naosului este un podişor pentru cor, la început din lemn, iar din 1928, când s-a înlăturat cel vechi, s-a făcut podişorul actual din beton.

Biserica s-a întregit cu un pridvor, astăzi fiind pronaos, boltit cu arcade. Iniţial fusese deschis. Deasupra pridvorului este turnul clopotniţă, pătrat, din cărămidă şi piatră cu timpane laterale, iniţial fiind acoperit cu ţiglă solzi, iar din 1928 cu tablă de aramă. Acoperişul bisericii este în formă de şa, realizat cu ţiglă solzi.

Picturile locașului de cult

În perioada 1783-1790 biserica a fost pictată în tehnica „fresco” de fraţii Ioan, Alexandru, Nicolae şi Vasile Grecu din Săsăuş. Pictorii au venit de la Turcheş-Săcele, unde la 1780 au înfiinţat o şcoală de zugravi iconari. Pe parcurs pictura s-a deteriorat și s-a păstrat doar un fragment în altar, reprezentând pe Sfinţii Chiril şi Atanasie, precum şi Sfânta Maramă.

„În perioada 1946-1949 biserica a fost repictată, tot în frescă de Iosif Vasu, cunoscutul pictor al mai multor biserici din Braşov, Ţara Bârsei şi Țara Făgăraşului. Cu prilejul acestor lucrări, în firida de la proscomidie s-a găsit o pictură în frescă reprezentându-l pe Sfântul Chiril, iar în alte două firide s-au aflat fresce reprezentând pe Sfântul Atanasie şi Sfânta Maramă. Iconostasul a fost lucrat în lemn, pe care sunt aplicate nişte arabescuri. În urma incendiului din 1977, acesta a fost parţial distrus şi în 1980 s-a refăcut la atelierele Patriarhiei şi tot atunci pictorul Bănică Dumitru a restaurant pictura distrusă în anul 1981”, ne-a mai spus părintele Ionuț Margin.

O inscripție în marmură menționează: „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu încuviinţarea Fiului şi harul Sfântului Duh s-a zidit acest Sfânt lăcaş în anul 1783. S-a pictat în tehnica frescă de către pictorul Iosif Vasu între anii 1947-1949, iar în urma incendiului din 1977 această pictură a fost distrusă, păstrându-se în tinda bisericii scenele: Izgonirea din Rai şi Arhanghelul Mihail. În vremea arhipăstoririi I.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, în jertfelnicia credincioşilor şi cu osârdia păr. Prot. Ioan Comşa şi a pr. Ioan Zăbavă, s-au pictat din nou în tehnica frescă de către pictorul Dimitrie Bănică din Bucureşti 1981-82 spre lauda lui Dumnezeu şi întărirea credinţei strămoşeşti”. Din cauza incendiilor nu s-au păstrat multe obiecte de cult vechi și valoroase, cu excepția unei cruci în filigram, cu postament.

Personalități înmormântate în cimitir

Cimitirul bisericii din Brașovul Vechi este cel puțin de aceeași vechime cu biserica. Aici și-au găsit somnul de veci majoritatea românilor din cartier.

În cimitirul care înconjoară biserica îşi dorm somnul de veci numeroase personalităţi, între acestea amintindu-i pe Ioan Bran de Lemeny, eroul de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, devenit secretar al Marii Adunări de la Blaj; marele cărturar braşovean Victor Branişte (1874-1934); Nicolae Sulică, autorul celor şase volume de „Documente privitoare la trecutul românilor din Şcheii Braşovului (1901-1906) şi a multor studii privind istoria Şcheiului; dascălul, autor de manuale şcolare, Ioan Dariu (1855-1951). Un alt mormânt este al familiei lui Gh. Seceleanu, unul din revoluţionarii de la 1848, care alături de Georghe Bariţiu şi Ioan Bran au pichetat Prefectura Braşov, obligându-l pe magistrat să acorde depturile istorice ale românilor.

Cultură și identitate națională

În clădirile din jurul bisericii, pe lângă casa parohială a existat și o școală confesională, iar de la 1901 și grădiniță de copii cu o existență neîntreruptă până azi. Cele două instituții au fost locuri de păstrare a identității și conștiinței românilor din acest cartier brașovean.

„Pentru o manifestare cât mai sănătoasă a culturii românești în plină afirmare față de cea a sașilor și maghiarilor, la sfârșitul anilor ‘30, preotul doctor Petru Debu, împreună cu un grup de inițiativă și cu sprijinul Junilor Brașovecheni, au început ridicarea Casei de cultură a bisericii, care a fost naționalizată și a devenit Teatru muzical, iar în zilele noastre găzduiește Opera din Brașov. Între organizațiile care au avut funcționat în sânul bisericii noastre amintim orga­nizația Junilor Brașovecheni, care în 1851 și-a redactat primul regulament și care au devenit Societatea Junilor Brașovecheni în anul 1922. Activitatea lor în jurul bisericii a fost una bogată, concretizată în ridicarea Casei de cultură. Continuitatea So­cietății a fost oprită timp de 20 de ani sub comuniști din 1948 până în 1968. Junii brașovecheni rămân o emblemă a bisericii noastre până azi. O altă activitate culturală de tradiție în biserica noastră este Corul. În arhive există o poză din anul 1905 cu componența acestuia”, ne-a mai spus părintele Ionuț Margin.

Tradiția activităților culturale și educative

Cele două comunități parohiale arondate în prezent Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Brașovul Vechi des­fășoară numeroase activități pastoral-misionare, cultural-educative și filantropice. Cei doi parohi, părintele Ionuț Margin și părintele Constantin Puia coordonează aceste activități și programul liturgic de la biserică.

„Datorită implicării active a unor buni credincioși, pe lângă activitatea liturgică, prin Consiliul și Comitetul parohial, parohia noastră dezvoltă o bogată activitate educativă, filantropică și misionară. Amintim aici un curs liturgic de tradiție prin săvârșirea Sfintelor Liturghii, a Sfintelor Vecernii și Utrenii, a Sfântului Maslu săptămânal, Sfântul Acatist, Paraclisul Maicii Domnului, și Pomenirea Celor Adormiți ca slujire saptămânală. Duminică seara după Sfântul Paraclis a Maicii Domnului, patroana spirituală a locașului nostru, se ține o cateheză pentru credincioșii prezenți. Anual participăm la manifestările religioase din Brașov și la cele organizate de Arhiepiscopia Sibiului. Activitatea Culturală este susținută de Corul Bisericii și Comitetul Parohial. Aminim aici faptul că alături de corul nostru în biserica noastră au mai cântat în ultima perioadă: Corul Astra, Grupul Anatoly, Soprana Maria Petcu-Catrina”, ne-a spus părintele Margin.

În fiecare duminică biserica brașoveană găzduiește activități cu copiii și părinții acestora, menite să-i apropie și mai mult de cele sfinte și de comunitatea parohială.

„Din activitățile lor amintim: piese de teatru de Crăciun și Paște, precum și diferite proiecte realizate împreună, cu caracter filantropic și educativ. Copiii și părinții au participat și la o tabără organizată de parohie în orașul Victoria. Tot aici amintim pelerinajele cu credincioșii, care contribuie la unitatea noastră. Pentru nevoile parohiei s-au realizat broșuri pentru posturile de peste an, cu cântări și acatiste, un pliant cu istoricul parohiei și diferite vederi, care să rămână amintire pentru vizitatori și bucurie pentru cei ce au inima legată de această biserică. O mare parte din activități sunt îndreptate către cei din nevoi. Suntem atenți cu nevoile credincioșilor noștri, pe care îi sprijinim responsabil. Suntem atenți la catastrofele care se abat către țară, și participăm după putința noastră prin colecte. Athosul are un sprijin în parohia noastră și ținem legătura cu călugării români care ne și poartă în rugăciuni. Sprijinim parohiile sărace și cele cu biserica în construcții. Credincioșii acestei parohii au susținut ridicarea Bisericii «Învierea Domnului» din cartierul Șprenghi”, a mai spus părintele Margin.

Sursa: Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania