Lucrare despre Sfântul Serafim de Sarov, apărută la Sibiu

198

La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut volumul „Bucuria liniștirii: incursiuni în lumea spirituală a Sfântului Serafim de Sarov”, de pr. dr. Vasile Gafton, protopopul de Avrig, județul Sibiu.

Lucrarea părintelui Vasile Gafton, unul dintre preoții cu zel academic și preocupări spre studiul profunzimilor sufletești ale omului pe cale să descopere tainele unirii cu Hristos în Biserica Sa, aduce cititorilor cu pregătire teologică, dar și celor mai puțin avizați, o lucrare despre două teme întâlnite adesea în învățătura și misiunea pe care Sfântul Serafim de Sarov le-a săvârșit în timpul vieții sale pământești. Cartea părintelui Vasile Gafton introduce pe cititor într-un univers de gândire și trăire duhovnicească în care finalitatea urcu­șului spiritual este liniștirea, însoțită și încununată de bucuria adusă de această stare sufletească. Această destinație finală spre care tinde creștinul nu este vis, închipuire sau stare ideatică, ci o realitate confirmată de existența sfinților care au ajuns la ea, Sfântul Serafim de Sarov fiind una dintre perso­nalitățile duhovnicești ce-i confirmă existența. Exemplul vieții sale, meditațiile sale, minunile săvârșite și înțelepciunea sa au dovedit încă o dată că Duhul Sfânt lucrează în oamenii care găsesc de cuviință să urmeze calea fericirii, calea îndumnezeirii.

„Ca să avem parte nu doar de lucruri materiale, ci și de bunuri spirituale, cum sunt liniștea și bucuria, trebuie să ni le dorim cu adevărat. Nici Sfântul Serafim de Sarov și nici ceilalți sfinți nu au primit sau nu au dobândit de la Dumnezeu toate darurile pe care le-au avut fără să fi avut în sufletele lor măcar un gând îndreptat spre dobândirea acelor daruri. Mai apoi, gândul îndreptat spre dobândirea darurilor duhovnicești i-a pregătit în așa fel încât ei să poată primi și darul teologiei, și al cunoștinței, și al vindecării, și alte multe daruri, doar pentru că exista în lăuntrul lor un organ capabil să primească aceste daruri. Bucuria și liniștea sufletească despre care se vorbește în volumul pe care îl prefațăm au fost două teme mult îndrăgite de Sfântul Serafim de Sarov.

Un Sfânt care s-a nevoit în mijlocul naturii, undeva în apropierea Mănăstirii Sarov din Rusia, fiind pildă vie de trăire în post, rugăciune și priveghere, fără a neglija vreo clipă lectura Sfintelor Scripturi și a operelor Sfinților Părinți. Această vie­țuire l-a făcut să strălucească, la propriu, dar, mai ales, l-a împodobit cu o înțelepciune deosebită, încât mii de oameni de toate categoriile sociale veneau la dânsul pentru a primi îndrumare și liniștire”, spune IPS Mitropolit Laurențiu în prefața lucrării.

Rugăciune și discernământ

Împărțită în 13 capitole, lucrarea aduce în atenția cititorilor subiecte de interes din viața și învățăturile Sfântului Serafim de Sarov: „Întâlniri cu Sfinții. Câteva repere biografice din viața Sfântului Serafim de Sarov”, „Despre bucurie ca sens al liniștirii”, „Sfântul Serafim de Sarov – elemente pentru o pedagogie creștină a modului nostru de a fi în lume”, „Unitate și umanitate în lumina învățăturilor Sfântului Serafim de Sarov”, „Cum putem să vedem Lumina Învierii și să ne împărtășim din bucuria liniștirii”, „Despre li­niștea așteptării și puterea care ne vine de Sus”.

Unul dintre mijloacele esen­țiale prin care dobândim li­niștirea sufletească este rugăciunea. Autorul zăbovește asupra acestui subiect și oferă spre meditație câteva dintre învă­țăturile Sfântului Serafim de Sarov despre rugăciune și celelalte mijloace de înduhovnicire: „Cât trebuie să ne rugăm ca să vedem aceste efecte în planul vieții zilnice? Are vreo relevanță cantitatea în cazul rugăciunii? Trebuie absolutizată rugăciunea? Sfântul Serafim de Sarov, făcând precizări esențiale referitoare la acest subiect, spune că atât postul, cât și privegherea și rugăciunea, sau orice alte fapte creș­tinești ar putea săvârși omul, nu pot să ducă la atingerea scopului vieții creștine doar prin ele însele, doar prin simplul fapt că au fost săvârșite cu oarecare rigurozitate. Ele nu sunt scop în sine, ci, adevăratul scop al vieții creștine fiind dobândirea Duhului Sfânt, rugăciunea, postul, privegherea sunt doar mijloace sau modalități în acest sens. Din acest punct de vedere este extrem de important discernământul personal, deoarece «orice faptă bună, numai atunci ne poate procura roadele Duhului Sfânt, când este făcută pentru Hristos. Iar tot ce nu este făcut pentru Hristos, deși este bun, nu ne procură nicio răsplătire în viața veșnică și nici în această viață pământească nu ne procură harul Duhului Sfânt»”.

Liniștirea sufletească și bucuria dobândirii acesteia în Hristos sunt legate și de viața pământească a omului, de concretul existenței cotidiene, nu doar de elementele spirituale ale exis­tenței umane. Pr. Vasile Gafton oferă ca exemplu de activitate mundană care duce spre liniș­tirea sufletească construirea de biserici și frecventarea slujbelor bisericești: „Cum ne putem dobândi liniștea și bucuria în lume? Putem spune că o altă cale sau o altă posibilitate ar fi aceea de a construi o biserică. Desigur, nu ne este tuturor la îndemână să facem acest lucru. Însă, în acest caz, mai există și posibilitatea de a merge la biserică, de a frecventa biserica, ceea ce nu-i chiar atât de greu. Mai ales că – dincolo de ceea ce este rânduit și împlinit de către Biserică prin oamenii sfințiți ai ei – locul și locașul zidit deasupra lui au, odată cu închinarea lor unui Hram – care poate fi Praznic Împărătesc sau un Sfânt anume din calendarul bisericesc – o oarecare înrâurire și o influență aparte asupra celor care se roagă Sfântului ocrotitor al locașului respectiv sau ridică rugăciuni spre cer din acel loc binecuvântat și sfințit de Dumnezeu”.

Toate lucrările omului pe pământ au, însă, finalitate duhovnicească. Liniștirea și bucuria sunt dobândite spiritual, chiar dacă omul este legat de cele pământești prin viața sa. La fel de important este să înțelegem că drumul spre liniștire și bucurie nu se face de unul singur. Autorul aduce în discuție impor­tanța îndrumării spirituale în căutarea liniștirii sufletești: „În viața spirituală reperele nu ni se dau de-a gata. Trebuie să ne angajăm personal alături de un mentor / model / îndrumător – care devine din momentul alegerii lui călăuza noastră – pentru a le descoperi noi înșine împreună cu el. Sfinții sunt cele mai certe modele de urmat pe calea dobândirii liniștirii și a bucuriei. Iar, dintre aceștia, într-un mod cu totul aparte, noi l-am ales pentru demersul nostru pe Sfântul Serafim de Sarov”. Lucrarea pr. Vasile Gafton face parte din seria de autor a Editurii „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului și completează celelalte cărți ale protopopului de Avrig, publicate în anii trecuți.

Sursa: Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania