Lucrarea „Preoția: har și dar de la Dumnezeu”, apărută la Editura „Andreiana”

384
La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut lucrarea „Preoția: har și dar de la Dumnezeu”, scrisă de arhimandritul Visarion Joantă de la Mănăstirea „Brâncoveanu”, Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Lucrarea face parte din colecția „Călătorie spre Împărăția lui Dumnezeu”.

Cartea arhimandritului Visarion Joantă, fost duhovnic al Seminarului Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, fost exarh al mănăstirilor din Episcopia Caransebeșului și mai apoi al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, este o lucrarea introductivă în studiul teologic referitor la Taina Preoției, misiunea preotului și finalitatea lucrării pastorale. Autorul folosește din plin bogata sa experiență duhovnicească din anii petrecuți la Caransebeș și Sibiu pentru a le arăta tinerilor și tuturor cititorilor cât de importantă este lucrarea preoțească în cadrul Bisericii.

Pentru că mulți dintre tinerii care doresc să urmeze cursurile unei școli teologice nu au o viziune corectă și completă asupra preoției, arhimandritul Visarion Joantă reușește să sintetizeze în doar 68 de pagini cele mai importante aspecte teologice și du­hovnicești legate de Sfânta Taină a Preoției. Așa cum sugerează și subtitlul lucrării, „Pregătirea teologică și moral-duhovnicească pentru preoție”, cartea îi îndeamnă pe viitori slujitori ai altarului să conștientizeze unicitatea acestei chemări spirituale, care necesită schimbarea totală a vieții.

„Prin anii 80, pe când eram preot paroh la Parohia Bunești, județul Brașov, părintele Gheorghe Opriș (fost protopop de Rupea, județul Brașov) mi-a trimis doi tineri ca să-i pregătesc pentru examenul de admitere la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca. La prima noastră întâlnire i-am întrebat: De ce vreți să vă faceți preoți? Răspunsurile au fost diferite, în funcție de felul cum considera fiecare slujirea preoțească. Unul mi-a spus că dorește să se facă preot pentru că îi place rugăciunea, îi plac slujbele Bisericii, că dorește să afle mai multe lucruri despre Dumnezeu etc.; celălalt mi-a spus că dorește să se facă preot pentru că preoția este o meserie mai ușoară, că «am timp liber mai mult, deoarece mă ocup cu albinăritul, împreună cu tatăl meu». Unul a intrat la seminar, celălalt nu. Eu i-am pregătit pe amândoi, dar socot că așa a fost lucrarea lui Dumnezeu cu acești doi tineri!”, spune arhimandritul Visarion Joantă în Cuvânt Înainte.

Destinată în mod special tinerilor care doresc să studieze la seminarul teologic sau la o facultate de teologie, cartea părintelui Visarion Joantă poate fi folositoare și preoților tineri sau cre­dincioșilor care vor să afle mai multe despre preoție și lucrarea acesteia în Biserică.

„Experiența de la Caransebeș, cu toate necazurile și greutățile, a fost pozitivă, cu mulțumiri și împliniri pe plan duhovnicesc. Am primit apoi și ascultarea ca să mă ocup de pregătirea duhovnicească a candidaților la preoție atât la Caransebeș, cât și la Sibiu. Răspunderea era mult mai mare! Convorbirile mele cu foști elevi seminariști și studenți, aducându-ne aminte de vremile acelea, m-au determinat să public în această cărticică experiența de la Caransebeș, dar și cea de la Sibiu. Nădăjduiesc ca modesta mea lucrare să fie de real folos tinerilor care doresc să urmeze o școală teologică, elevilor seminariști, studenților teologi, preoților și chiar credincioșilor care dorescă să afle câte ceva despre lucrarea preoțească în Biserică”, continuă arhimandritul Visarion Joantă.

„Preoția nu se măsoară cu jumătăți de măsură”

Încă din capitolul introductiv autorul atrage atenția celor care doresc să urmeze cursurile unei școli teologice și să devină slujitori ai sfintelor altare că preoția este o chemare unică, o vocație aparte pentru care trebuie să fii mereu pregătit și devotat.

„Scopul sau finalitatea școlilor teologice este acela de a pregăti, atât din punct de vedere doctrinar, cât și spiritual, canonic și liturgic, pe viitorii slujitori ai Bisericii. Lucrul acesta se face pe parcursul anilor de studiu în seminar și facultate. Când cei rânduiți de către autoritatea bisericească (episcop, duhovnic, conducerea școlii sau a facultății) îşi dau consimțământul, urmează ca tânărul pregătit în școala teologică să fie hirotonit preot și hirotesit duhovnic, încre­din­țându-i-se cârmuirea unei comu­nități parohiale pe cărările mântuirii prin cele trei slujiri ale preoției: învățătorească, sfinți­toare și cârmuitoare sau conducătoare (cf. Matei 28, 18-20). Această misiune dumnezeiască a preotului presupune o mare responsabilitate pe care viitorul preot și-o asumă înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și în propria conștiință, așa cum reiese din Declarația (jurământul) de la hirotonie, pe care candidatul o face în biserică, în fața episcopului și a credincioșilor. Lucrarea pastoral-misionară pe care viitorul preot o va desfășura în mijlocul unei comunități presupune urmarea chipului Păstorului cel bun, Care sufletul Său și-l pune pentru oile Sale (cf. Ioan 10, 1-15). Urmarea lui Hristos – ca să-și justifice numele – trebuie să fie integrală. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție nu consimt să acorde dispensă în această privință. Preoția nu se măsoară cu jumătăți de măsură. Ori ești preot prin toate ale tale, ori  nu ești preot deloc”, mai spune arhimandritul Visarion Joantă.

Părintele Visarion Joantă prezintă în paginile cărții modelul desăvârșit al preoției, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Apoi prezintă „chipul și sublimitatea preoției în Sfânta Scriptură și la Sfinții Părinți”, pentru ca în următoarele pagini să contureze imaginea duhovnicului desă­vârșit, „un bun psiholog, să cunoască tainele și patimile sufletului omenesc, cauzele bolilor și remediile prin care să le tămăduiască”.

Pentru a ilustra cât mai bine imaginea bunului păstor și duhovnic, părintele Visarion Joantă dedică mai multe pagini ale cărții duhovnicilor Seminarului Teologic din Caransebeș care s-au ostenit în acest loc, în perioada 1937-2005: pr. Octavian Tursa (1937-1950), arhimandritul Ieftimie Timotei (1955-1965), arhimandritul Efrem Chișcariu (1965-1967), arhimandritul Paulin Lecca (1967-1973), pr. Eugen Iancu (1972-1980), pr. Vasile Itineanțu (1983-1985), pr. Nicolae Morar (1981-1988), pr. Ioan Bocicai (1988-1992), pr. Viorel Râncu (1986-1995), pr. Moise Linu (1996-1997), pr. Petru Pantiș (1996-1997), pr. Ovidiu Sava (1997-1998), pr. Constantin Train (1998-2007), arhim. Visarion Joantă (1997-2005).

Cartea se încheie cu un studiu despre situația actuală în școlile teologice din România, în care autorul analizează câteva dintre provocările profesorilor și elevilor, propunând soluții practice la aceste probleme.

Sursa: Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania