Opt ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Teofil Părăian

533

S-au împlinit duminică, 29 octombrie, opt ani de la trecerea la cele veșnice a arhimandritului Teofil Părăian, mare duhovnic de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Părintele Teofil a fost pomenit în această zi la mănăstirea unde a viețuit, iar monahii și toți cei apropiați s-au rugat pentru odihna sa veșnică.

Despre Părintele Teofil Părăian, Înalt­prea­sfințitul Lau­rențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a spus că era un om binecuvântat de Dumnezeu și înzestrat cu harisme deosebite: „De fiecare dată când mergem la Mănăstirea «Brâncoveanu» de la Sâmbăta de Sus îl întâlnim, nu doar în chilia care a devenit loc de comemorare și de amintire a lui, ci pretutindeni, mai ales în sfântul altar, amintindu-ne cum slujea cu multă atenție și cu o precauție pe care noi nu o avem, cu o sensibilitate liturgică deosebită, care compensa lipsa simțului vederii. În biserică, glasul lui răzbătea cu tonalitatea specifică, cu o atenție îndreptată spre cre­dincioși, în așa fel încât de fiecare dată credincioșii ieșeau convinși, împăcați și bucuroși că au ascultat cuvântul Domnului. Îl vedeam și-l întâlneam adesea la chilia sa, unde ne întâmpina pe noi. Când ne auzea vocea deja ne recunoștea și întindea mâna, iar când strângea mâna sau ne îmbrățișa își manifesta bucuria că te ascultă, că îți oferă posibilitatea să beneficiezi de întâlnirea cu el pe deplin. De asemenea, trecând pe lângă aghiasmatarul unde săvârșea Taina Spovedaniei ne amintim de momentele de taină ale convorbirii noastre cu Dumnezeu prin mijlocirea acestui om binecuvântat de Dumnezeu și înzestrat cu harisme deosebite. Asculta relatarea zbuciumului vieții, intervenea unde trebuie, cu un cuvânt de întărire, și la urmă finaliza totdeauna cu un îndemn foarte precis, ce anume să îndeplinești pentru ca viața ta să fie plăcută lui Dumnezeu. Îndemnurile și sfaturile duhovnicești erau atât de ample încât te ajuta să ai o viață echilibrată și din punct de vedere spiritual, dar și fizic sau biologic. Iată de ce toate aceste amintiri sunt acum pentru noi clipe de mulțumire pe care trebuie s-o înaintăm lui Dumnezeu pentru că l-a rânduit pe părintele Teofil în viața noastră, în mănăstirea noastră, în Biserica noastră”.

Părintele Teofil Părăian s-a născut la 3 martie 1929 în localitatea Topârcea, județul Sibiu, în familia lui Ioan şi Elisabeta Părăian, familie care a fost binecuvântată de Dumnezeu cu patru copii, părintele Teofil fiind cel mai mare.

Între 1935-1940 a urmat Şcoala Specială de Nevăzători din Cluj, iar între 1942-1943 Şcoala Specială de Nevăzători din Timişoara. Tot la Timişoara a urmat între 1944-1948 Liceul Teoretic, unde şi-a luat şi diploma de bacalaureat. Anii petrecuţi la Timişoara au rămas profund întipăriţi în sufletul şi conştiinţa sa. Deseori, în convorbirile avute cu monahii de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, cu prietenii, credincioşii care veneau la mănăstire şi turiştii, părintele Teofil amintea cu zâmbetul pe buze de anii petrecuţi aici şi experienţa sa duhovnicească.

Simţind chemare spre aprofundarea problemelor de Teologie în perioada 1948-1952 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, fiind licenţiat în Teologie în urma susţinerii tezei „Soteriologia Noului Testament” la catedra de Noul Testament, sub îndrumarea profesorului Grigore T. Marcu. Aprofundarea Teologiei l-a determinat să intre în obştea mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, jud. Braşov, la 1 aprilie 1953, cu binecuvântarea arhierească a Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan. A fost călugărit în acelaşi an la hramul mănăstirii din 15 august 1953, primind numele Teofil, care înseamnă „iubitor de Dumnezeu (prietenul lui Dumnezeu)”.

Încă din timpul liceului a avut posibilitatea să-l cunoască pe părintele Arsenie Boca, duhovnic şi stareţ al Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus. Intrat în obştea monahală a avut posibilitatea să fie în preajma părintelui duhovnic şi stareţ al mănăstirii, părintele Serafim Popescu, timp de aproape 50 de ani, de care l-a legat o prietenie şi stimă deosebită, despre care părintele Teofil amintea aproape în orice împrejurare.

Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan a intuit calităţile intelectuale ale monahului Teofil Părăian, considerând că el este folositor şi în slujirea liturgic-pastorală. La 15 august 1960, cu prilejul hramului mănăstirii de la poalele Munţilor Făgăraş, a fost hirotonit diacon. La 13 mai 1983 a fost hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Pentru activitatea sa liturgică, mai ales de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, a fost distins cu rangul de arhimandrit de către Sfântul Sinod la recomandarea Mitropolitului Antonie Plămădeală, fiind hirotesit la 8 septembrie 1988.

Fiind dotat cu o minte şi puteri intelectuale deosebite, bucurându-se de ajutorul unor fraţi din mănăstire şi de prietenii săi, părintele Teofil a ţinut de-a lungul anilor sute de întâlniri, dialoguri, conferinţe şi seri duhovniceşti aproape în toate marile oraşe ale ţării, fiind apreciat ca un duhovnic îndemânatic, un orator deosebit şi râvnitor propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu şi al învăţăturii Bisericii Ortodoxe.

Cuvântările părintelui Teofil au fost înregistrate, în mare parte, iar unele au fost publicate. Amintim câteva din publicaţiile sale: „Convorbiri duhovniceşti”, Vol. I (Roman), 1984; Vol. II (Roman), 1988; „Duhovnici români în dialog cu tinerii”, vol. I, Bucureşti, 1997; „Lumini de gând”, Cluj-Napoca, 1997; „Gânduri bune pentru gânduri bune”, Timişoara, 1997; „Prescuri pentru cuminecături”, Timişoara, 1998; „Cuvinte către tineri”, Craiova, 1998; „Din visteria inimii”, Craiova, 2000; „Pentru cealaltă vreme a vieţii noastre”, Sibiu, 2001; „Darurile învierii”, Sibiu, 2001; „Întâmpinare. Interviuri cu părintele Teofil”, Bucureşti, 2000, etc. La cărţile scrise se adaugă numeroase interviuri date la diferite posturi de radio şi televiziune, inclusiv Radio Trinitas şi TV Trinitas.

Sursa: Ziarullumina, Ediția de Transilvania