Parastas pentru părintele Teofil Părăian la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus

1125

Doi ierarhi, 17 preoți și patru diaconi au liturghisit la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, în ziua în care s-au împlinit opt ani de la trecerea la Domnul a părintelui Teofil Părăian, anume 29 octombrie.

Pentru ucenicii părintelui Teofil, ca și pentru cei care s-au folosit de sfaturile sale lăsate moștenire prin cărți și prin cuvinte de suflet folositoare, ziua de duminică, 29 octombrie, a fost una de un real folos duhovnicesc, o sărbătoare a bucuriei care aduce bucurie și mângâiere.

De aceea, Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în cuvântul de mulțumire amintea că „ne aflăm cu toții în raza de bucurie a părintelui Teofil având binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu. Pentru fiecare dintre noi s-au potrivit îndemnurile, povețele și programul duhovnicesc pe care îl promova părintele Teofil. Un mare duhovnic are mari ucenici, iar noi toți care ne rugăm pentru sfinția sa, fie în mănăstirea în care a viețuit, fie acolo unde se află ucenici de-ai săi care n-au putut fi cu noi, arătăm prin ceea ce am devenit cu ajutorul său ce rol mare a avut activitatea sa în mijlocul nostru”. Tot Preasfințitul Părinte Ilarion a reamintit mulțimilor de credincioși povețe ale Părintelui, subliniind importanța cuvintelor și îndemnurilor sale, dincolo de personalitatea sa.

Lucrarea harului

În predica sa, Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului, un ucenic apropiat al părintelui Teofil, sublinia faptul că atât pericopa evanghelică, a învierii ficei lui Iair, cât și în activitatea și în povețele părintelui, se pot observa urmele harului și binecuvântările lui Dumnezeu. „De aceea, pentru a fi vrednici de ele este nevoie să fim oameni vii, atât arhierei și preoți, cât și credincioși, pentru ca bine să se înmulțească și răul să se risipească. Hristos a alungat răul din femeia bolnavă și din viața lui Iair, părintele duhovnic Teofil s-a nevoit să-i deprindă pe oameni cu harul și cu darurile lui Dumnezeu din efortul duhovnicesc, uneori anevoios și greu de primit; numai în ascultare și în perseverență în bine se primește pacea și bucuria și, mai ales, împărăția lui Dumnezeu”, stăruia ierarhul în cuvântul său de învățătură.

După slujba parastasului, ierarhii, preoții și credincioșii au mers la mormântul părintelui Teofil din incinta mănăstirii pentru a rosti rugăciunile parastasului rânduite de Biserică. La final părintele stareț al mănăstirii, arhimandritul Atanasie Roman, plin de recunoștință pentru toți cei care s-au ostenit să vină până la mănăstire din diferite colțuri ale țării și din toată Țara Făgărașului, a mulțumit tuturor invitându-i în trapeza mănăstirii pentru a gusta din roadele pregătite, dar și pentru a depăna amintiri legate de cel ce a rămas, iată, viu în viața tuturor și în conștiința populară.

Autor: pr Alexandru Socaciu