Pelerinaj de Florii la Brașov

470

Câteva sute de credincioși au participat în Sâmbăta lui Lazăr la Pelerinajul de Florii pe străzile din Centrul Vechi al Brașovului, purtând în mâini ramuri de salcie și alte ramuri verzi sfințite, cu flori, în sunet de toacă și intonând cântece bisericești. Procesiunea a început, după Vecernia din Sâmbăta lui Lazăr și sfințirea ramurilor de salcie, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Piața Sfatului. De acolo, pelerinii s-au îndreptat spre Biserica „Sfânta Treime” de pe George Barițiu, unde li s-au alăturat alți preoți și enoriași și la fel s-a întâmplat în parcul de la Șaguna, unde îi așteptau cei de la Biserica „Cuvioasa Paraschiva” (Groaveri). La scurtele opriri s-au înălțat rugăciuni și cântările speciale ale praznicului.

Procesiunea s-a încheiat la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, unde preoții au oficiat Litia de dinaintea praznicului Intrării Domnului în Ierusalim și  i-au binecuvântat pe pelerini. Preoții și credincioșii au dorit ca astfel să refacă drumul Mântuitorului Iisus din Betania până la Ierusalim și intrarea acestuia triumfală în cetate.
„Procesiunea are mai multe dimensiuni, este un act de aducere aminte, anamnetic, am spune noi, teologii, de rememorare a drumului parcurs de Mântuitorul Hristos acum aproape 2.000 de ani din Betania la Ierusalim, de fapt din cetatea de jos, în cetatea de sus a Ierusalimului, după învierea lui Lazăr care anticipează revelarea lui Iisus drept Domnul morții și al vieții. Procesiunea are și o dimensiune euharistică, de mulțumire, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru
darurile pe care le-a revărsat asupra noastră de-a lungul unui an. Are și o dimensiune eshatologică. Nu întâmplător acum șase ani am ales acest drum din cetate în altă cetate, dintr-o cetate de jos în această cetate de sus, Biserica «Sfântul Nicolae», biserică voievodală din secolul
al XV-lea, arătând astfel drumul pe care îl face Mântuitorul și drumul pe care suntem chemați fiecare dintre noi să-l parcurgem cu Hristos, din această cetate de jos, de pe pământ, la cetatea de sus, Ierusalimul cel ceresc. Poate cea mai importantă dimensiune a pelerinajului, a procesiunii de Florii, este cea de mărturisire a credinței în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dumnevoastră ați dat mărturie asemenea pruncilor din Ierusalim, care, așa cum se poate vedea din icoana praznicului, pe care am purtat-o, erau peste tot în acea zi, unii cățărați în copaci, pentru a striga cu bucurie: «Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!». Strigăte de bucurie și aclamații ca pentru un împărat, scandalizându-i pe vameși și pe farisei. Este pentru prima dată când Iisus acceptă să I se mulțumească, să fie aclamat. De aceea le spune celor care îi cereau să-i certe pe copii: «Dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!». Să fim și noi asemenea pruncilor, să avem curaj să-L mărturisim pe Mântuitorul Hristos, dar nu asemenea celor care îl aclamau și ei, dar numai pentru minunea pe care o făcuse, înviindu-l pe Lazăr, sperând și ei la o minune, pentru ca peste câteva zile să strige cu ură: «Ia-L! Răstignește-L!». O altă dimensiune a procesiunii este cea liturgică. În Biserica primară era litania, rugăciunea de cerere, ceea ce am făcut și noi la Vecernie și pe parcursul acestui drum, când ne-am întâlnit cu preoții și enoriașii de la celelalte biserici, înmulțind rugăciunile prin care îi cerem lui Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate. Așa era și în perioada primară, se adunau, se întâlneau mai multe comunități de creștini și se duceau spre biserica unde slujea episcopul locului. Vă mulțumesc pentru participarea dumneavoastră în număr atât de mare la acest pelerinaj și vă transmit binecuvântarea și dragostea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul nostru, care s-a bucurat când a auzit că și în acest an va avea loc procesiunea”, le-a spus protopopul Brașovului, Dănuț Gheorghe Benga, celor prezenți în Biserica „Sfântul Nicolae”.
De aici, pelerinii, chiar dacă mai puțini, s-au întors în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, unde icoana din ziua praznicului, împodobită cu flori, a fost așezată la loc de cinste.

Autor: Liliana Elena Florea Jighira