Pelerini din Boian, județul Sibiu, în Munții Apuseni

548

În perioada 4-5 octombrie 2019, credincioși din Parohia Boian, Protopopiatul Mediaș, județul Sibiu, păstorită de preotul Marius Drăghici, au participat la un pelerinaj la mănăstirile din Munții Apuseni. Au fost vizitate mănăstiri precum cele de la Petreștii de Sus, Mihai Vodă, Lupșa, Remetea, Albac sau Crișan.

Vinerea ploioasă nu era prea darnică în invitații la călătorie, dar dragostea de cele sfinte învinge piedicile unei zile umede și pelerinii din Boian au plecat spre inima Țării Moților. Grupul s-a oprit mai întâi la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă“ din satul Petreştii de Sus, de pe platoul Cheile Turzii. Mănăstirea a fost una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Transilvania. Datează din secolul al XVII-lea, iar de-a lungul vremii a fost distrusă în totalitate. În 1998, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, a fost reluată construcţia mănăstirii. De jos, din marginea Petreştiului de Sus, mănăstirea pare o corabie suspendată de cer, în mijlocul unui pustiu de piatră. Zona se aseamănă cu Taborul; de aceea au ales acest hram. De sus, se văd Petreştii de Sus, Petreştii de Mijloc şi Petreştii de Jos, satele Borzeşti, Moldoveneşti, apoi Turda şi Câmpia Turzii.

Memoria domnitorului Mihai Viteazul

Următorul obiectiv a fost Mormântul lui Mihai Viteazul, apoi Mânăstirea Mihai Vodă. După parcarea autocarului în locul amenajat se intră pe o alee umbrită de copaci. Obeliscul se observă imediat, iar la dreapta de monument clădirile mânăstirii cu biserica. Ajungând mai aproape de obelisc îți dai seama că este destul de înalt, monumentul amplasat în 1977 are 16,01 m adică 1601 cm, anul decesului domnitorului. La dreapta și la stânga se vor observa patru drapele a României, pe obeliscul realizat de către sculptorul Marius Butunoiu acoperit din plăci decorative de travertin se vede o cruce, sub care chipul domnitorului și o placă albă cu o stemă de fapt trei pentru că se află pe fiecare latură câte una reprezentând cele trei principate în care a domnit. Acesta este memorialul actual, primul monument-capelă a fost ridicat chiar de fosta soție a domnitorului, Doamna Stanca, după care a existat o troiță de lemn aici. Mânăstirea construită în amintirea domnitorului a fost ridicată la propunerea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Piatra de temelie a fost pusă în 2002, iar biserica care poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril a fost construită în stil bizantin în formă de cruce greacă. O curiozitate despre acest lăcaș de cult ar fi că este copia celui din București purtând denumirea Mihai-Vodă.

Două așezăminte în Depresiunea Trascăului

Facem o scurtă oprire în satul care aparține de comuna Mihai Viteazul, cu numele de Cornești, în comunitatea păstorită de preotul Iuliu Bocan Iuliu, de 40 ani paroh aici, care ne aștepta cu cozonac și vin, dovadă a ospitalității. La Remetea, în Depresiunea Trascăului, stau de veghe, două mănăstiri, una închinată Sfântului Ioan Botezătorul și  cealaltă Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și Rafail, ctitorii ale preotului paroh din Poșaga, Ioan Comănici. La Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” totul este într-o desăvârșită ordine, de la intrarea pe porțile larg deschise, pe aleile mărginite de iarba încă verde și tuia, unde, corpul de chilii, pangarul, biserica răspândesc o suavă lumină, izvorâtă din galbenul veșmintelor lor. Înăuntru, simți un miros aparte, de la cele 40 de candele ascunse vederii la intrare, unde uleiul se jertfește, arzând în flăcări sfioase, așezate pe polița icoanei Maicii Domnului, cu fața spre Altar. Nu departe de aici, pelerinii s-au oprit la sora ei mai mică; apare în față biserica, astfel că se urcă trepte înalte și largi, cu balustrade ca de castel, apoi se intră în Casa Îngerilor care se pictează chiar de maicile din mănăstire.

Grupul a plecat apoi la drum pe Arieș în sus, pe sub poale de munți; aici i-a așteptat un loc binecuvântat, unde, într-o poiană largă, cu pâlcuri de brazi înalți, se ivește Mănăstirea Lupșa, înconjurată de ziduri serioase ca de cetate, cu turnulețe din loc în loc. Se intră pe poarta larg deschisă, te închini întâi la biserica de zid, apoi te îndrepți spre bisericuța din lemn de stejar, cea mai bine păstrată din Transilvania (1421). Pe sub cupola ușii de lemn, se pășește în pronaos, într-un un mic colț de rai. După ce au aflat istoricul mănăstirii, pelerinii au ieșit, plecând fruntea și, intrând în clădirea mai nouă, la pangarul bogat, împodobit cu obiecte bisericești. Pentru că timpul le-a permis, s-au hotărât să urce în vârful muntelui, la Mănăstirea Bistra; este greu să te desparți de liniștea ce domnește în acest loc.

Țara Moților

A doua zi, pelerini din Boian au pășit cu sfială în frumoasa Țară a Moților. Aici Horea și Iancu, s-au ridicat să se apere de cei care au râvnit mereu la aurul, lemnul și toate bogățiile acestor pământuri binecuvântate de Dumnezeu. Se trece prin Câmpeni, inima acestei țări „dintre munți”, spre Mănăstirea Albac, unde, la fel ca la toate mănăstirile de maici, locul este bine îngrijit și cu foarte multe flori. Pelerinii au intrat în iserică chiar atunci când Părintele Dionisie Ignat, duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie”, împreună cu obştea, începeau Sfânta Liturghie, la care s-a participat până la sfârșit. Pentru răbdarea arătată, Dumnezeu i-a răsplătit pe pelerini prin faptul că au putut vizita în localitatea Roșia Montană, galeriile romane și muzeul Mineritului Aurifer. Ghidul Dorin Rus este un om care își iubește locurile unde trăiește. A vorbit în continuu de când a preluat pelerinii; vorbea cu mândrie față de trecut și cu amărăciune față de viitor: a vorbit de bogățiile munților Apuseni, de vremurile când de aici au scos aur și argint, dacii apoi romanii. Romanii au lăsat în urmă o rețea de galerii cu pereți drepți, înălțimea tunelurilor a fost calculată cât să aibă loc omul cu coșarca în spate plină cu rocă, sau mai aproape de vremurile noastre vagoneții cu rocă și omul aplecat să împingă! După ce s-a coborât înălțimea unui bloc cu zece etaje, s-a mers prin tunel 0,5 km, până s-a ajuns la o intersecție unde tunelul se bifurcă, dar au intrările blocate, semn că până aici tunelul prezintă siguranță. Ghidul a așteptat să se adune toți pelerinii în această intersecție și a continuat cu explicațiile: cum exploatau moții zăcămintele. S-a ieșit din galerie și în curte ghidul a prezentat utilajele vechi folosite în exploatarea minereului. Pe o șină ce iese dintr-o altă galerie este expus un vagonet plin cu rocă. La întrebarea dacă în muzeul de aici sunt exponate cu aur, răspunsul lui a fost negativ; toate sunt la Muzeul aurului din Brad și la București, aici s-au văzut doar fotografii din prima parte a secolului XX cu oameni muncind din greu, cu unelte folosite, cu chipuri triste de copii sclavi.

Muzeele aurului

În micul muzeu al mineritului aurifer a atras atenția o machetă a exploatării de la Roșia Montană executată în 1981 de minerul Dumitraș Gh. Ioan. Suveniruri de vânzare sunt: machete în miniatură cu utilaje miniere cu prețuri de la 100 de lei în sus în funcție de mărimea machetei. În timp ce unii vizionau fotografiile din încăperile alăturate sau diversele unelte expuse (de exemplu șaitrocul), unii cumpărau fotografii cu filoane de aur cu forme diferite și pe care au fost văzute în realitate, după o oră, la Muzeul aurului din Brad, o altă oprire demnă de luat în seamă. Muzeul se găsește în centrul istoric al Bradului, imediat lângă Primărie. Muzeul Aurului a fost înființat în anul 1896, este unic în Europa și al patrulea în lume privind colecţia sa mineralogică. Colecția acestuia are în vitrinele sale peste 1.300 de exponate din aur şi mai mult de 1.000 de eşantioane minerale. Sunt expuse unelte și obiecte vechi folosite la extragerea și prelucrarea minereului aurifer, specifice ultimelor două secole, precum și imagini fotografice sugestive privind aceste activități. În cadrul expoziției se pot vedea: lamele și cristale de aur, lingou de aur brut, lingou de aur fin, aur lamelar pe cuarț, aur lamelar cu calcit și altele. Exponatele prezentate la Muzeul Aurului sunt aduse de la Roșia Montană, Băița, Baia Mare, Brad, Cavnic, Baia Sprie.

„Panteonul Moților”

Ultimul popas monahal a fost la Mănăstirea Crișan, singura mănăstire din părțile Zarandului. Aşezământul monahal a renăscut după 1990 și este situat pe un deal. După aproximativ 30 de minute, petrecute la această mănăstire frumoasă, revenim pe drumul European E 79, pe segmentul Deva – Oradea, pentru a ajunge în localitatea Țebea, numită „Panteonul Moților”. Avram Iancu s-a numărat printre fruntaşii revoluţiei din Transilvania pentru emancipare socială şi naţională. A fost unul dintre iniţiatorii adunărilor publice de la Blaj şi conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi mineri din Munţii Apuseni. A murit la 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criş şi este înmormântat în cimitirul de la Tebea, la umbra Gorunului lui Horea. Întregul ansamblu se compune din: Mormântul lui Avram Iancu, Biserica Tricolor, Gorunul lui Horea și Cimitirul eroilor neamului. Mormântul lui Avram Iancu este poziționat central, situat pe culmea „dealului”, mergând pe treptele ce duc la biserică, poziționat în partea dreaptă, în fața bisericii, acoperit cu tricolorul românesc. Tunurile care străjuiesc mormântul sunt aduse tocmai de la Plevna. Crucea sculptată pe mormântul lui Avram reprezintă așa zisă „Lance a lui Horea”. La iniţiativă Societăţii „ASTRA”, în anul 1924, au fost aduse osemintele lui Ioan Buteanu de la Gurahonţ şi Simion Groza de la Rovina, tribuni ai lui Iancu şi aşezate în două morminte pe aleea principală, ca „străjeri de nădejde şi devotaţi Craiului Munţilor. Interiorul bisericii nu este pictat cu imagini de sfinți, pereții sunt împodobiți cu un frumos brâu tricolor, precum și cu numeroase tablouri ce reprezentă eroii și martiri neamului românesc. Înăuntrul bisericii mai este „expus” clopotul care a fost tras timp de trei zile, la moartea lui Avram Iancu. Gorunul lui Horea: denumirea copacului provine de la marele moment istoric din anul 1784, când Horea i-a strâns pe moți sub acest copac, îndemnându-i la răscoală. Gorunul lui Horea este un stejar vechi de circa 400 de ani, cu circumferința de 9 m. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare și putrefacție, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oțel și cimentat în interior. Ultima ramură a fost ruptă de o furtună, iar din această ramură a fost lucrată crucea din fața intrării bisericii. La inaugurarea complexului de la Țebea, au fost prezenți: Regele Ferdinand, Regina Maria și generalul Bertheleot. Aceștia au plantat câte un gorun, cel al regelui fiind lângă cel al lui Horea, ceilalți doi în lateral. Gara din Țebea a fost construită special pentru sosirea trenului regal.

Cetatea Devei

La ceas de seară, pelerinii au mai făcut un ultim popas, la Cetatea Devei care se vede de la distanță cum domină dealul ce se ridică lângă orașul Deva. Cetatea a avut rolul de apărare contra tătarilor şi apoi a turcilor, de protecţie a nobililor cu ocazia mai multor răscoale, a fost reşedinţă nobiliară, închisoare şi garnizoană. Cum intri în oraș sunt indicatoare care te ghidează spre cetate. Accesul la cetate s-a făcut cu telecabina care pornește de lângă stadion, unde sunt amplasate și busturile sculptate ale gimnastelor noastre de aur. Telecabina inaugurată în 2005, este un ascensor pe plan înclinat (primul din România), cu o lungime de 278 metri şi o diferenţă de nivel de 158 metri. Viteza de deplasare este de 2m/s, iar durata medie a unei curse de circa 2,5 min. În cetate căile de acces sunt pavate cu piatră neregulată, sau sunt asigurate prin pasarele din lemn sau scări betonate. Privind zidurile, cetatea este construită pe 3 nivele. La primul nivel se deschide un spațiu lărgit amenajat, unde sunt amplasate mai multe bănci și de unde se poate admira panorama asupra orașului și a împrejurimilor. Peisajul poate fi admirat din loc in loc și prin ferestrele zidului de cetate, iar în vârful cetății flutură steagul tricolor. Pe zidurile cetății sunt amplasate și câteva panouri de avertizare cu mesajul „Atenție vipere! ”. Viperele își arată prezența în zonele pietroase descoperite în special în zilele însorite. Acum, în octombrie, când s-a vizitat zona, nu există acest pericol. Au fost două zile binecuvântate, fără ploaie; sfintele locașuri vizitate și toate celelalte locuri, au adus liniște în suflete, privirile au fost mângâiate de culorile frumoase ale toamnei.

Autor: Cristina Drăghici

pelerinaj apuseni (1) pelerinaj apuseni (2)