Pomenirea părintelui Teofil Părăian la Sâmbăta de Sus

383

În Duminica a 24-a după Rusalii Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Brâncoveanu” din Sâmbăta de Sus, județul Brașov, avându-l alături pe părintele stareț arhimandritul Atanasie Roman și un sobor de preoți ai mănăstirii, răspunsurile liturgice fiind date de părinții din obște.

Având în vedere că pe 29 octombrie se împlinesc nouă ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Teofil Părăian (3 martie 1929 – †29 octombrie 2009), mare duhovnic al Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus a fost pomenit în această zi la mănăstirea unde a viețuit, iar monahii și toți cei apropiați, veniți în număr mare din împrejurimi dar și din țară, s-au rugat pentru odihna sa veșnică. După Sfânta Liturghi4 s-a săvârșit slujba parastasului iar apoi litia mică la mormântul părintelui, aflat în cimitirul mănăstirii.

Părintele Teofil Părăian s-a născut orb, într-o familie (Ioan și Elisabeta) de țărani din satul Topârcea, județul Sibiu. Între anii 1935–1940 a urmat cursurile școlii primare pentru nevăzători din Cluj, a continuat apoi, între 1942–1943, cursurile la o școală pentru nevăzători din Timișoara, după care cursurile liceale la Timișoara, la un liceu teoretic pentru văzători (1943 – 1948). În această perioadă l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de la care a deprins rugăciunea inimii și a dorit să intre în călugărie, dar părintele Arsenie l-a sfătuit să facă mai întâi facultatea. A ascultat și a fost student la Institutul Teologic din Sibiu, ale cărui cursuri le-a urmat între anii 1948 și 1952. La 1 aprilie 1953 a intrat în obștea Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus. La 13 mai 1983 a fost hirotonit preot, iar la 8 septembrie 1988 a fost hirotesit arhimandrit. După 1990 a susținut sute de conferințe cu teme religioase în peste 80 de localități din toată țara și în Europa Occidentală. A fost decorat în noiembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. Majoritatea cuvântărilor sale au fost înregistrate, multe dintre acestea au fost publicate, iar la cărțile scrise se adaugă numeroase interviuri date la diferite posturi de radio și televiziune, inclusiv Radio Trinitas și TV Trinitas.

În cuvântul său de învățătură, Preasfințitul Ilarion Făgărășanul a făcut pe scurt referire la pericopa evanghelică a zilei, subliniind importanța credinței în Domnul nostru Iisus Hristos, căci femeia care s-a atins de Mântuitorul prin credință s-a vindecat de boală. „Să dea Dumnezeu să avem și noi această credință interioară a acestei femei care a și mântuit-o” a spus Părintele Episcop, detaliind apoi următoarea minune a învierii fiicei lui Iair, care tot pe credință se întemeiază. Preasfinția Sa a spus că în această zi facem o mică pomenire părintelui nostru Teofil, arhimandritul care a plecat la cele veșnice acum nouă ani. „Părintele s-ar bucura dacă am împlini ceea ce ne învăța dânsul când era între noi, urmându-l și noi prin bunătate, prin rugăciune, prin credință, prin dragoste unul față de altul. Poate nu putem să-l copiem întru totul, dar putem să ne rugăm cum și cât s-a rugat părintele Teofil, să venim la Biserică cum venea părintele Teofil, să postim cum postea părintele Teofil, să zicem și noi rugăciunea inimii ca dânsul și astfel putem să ne socotim urmași ai părintelui”, a spus pe final Părintele Episcop, care a făcut invitația de a spune un cuvânt părintelui ieromonah Galaction (în prezent viețuitor la Așezământul social-monahal „Sfânta Treime“ din Glimboca, Episcopia Caransebeșului), fost viețuitor al Mănăstirii „Brâncoveanu”, care l-a însoțit la multe conferințe prin țară și la care părintele Teofil ținea foarte mult. Părintele Galaction a amintit celor prezenți că părintele Teofil spunea des că „este de trei ori duhovnic: mare, mic și de nimic. Sunt mare pentru cei care mă ascultă, sunt mic pentru cei carte nu mă ascultă, și de nimic pentru cei care mă ocolesc”. Fiecare lua ceva de la părintele Teofil în măsura în care a ieșit în calea îmbrățișării lui. „Era un părinte de o delicatese specială, cu o inimă de mamă, primitoare, o inimă din care nimeni să nu mai poată ieși”, a mai spus părintele Galaction. Părintelui Teofil îi plăceau tare mult poeziile, pe care le repeta deseori pentru a nu se șterge din memorie. Părintele spunea în multe prilejuri: „credința noastră este despovărătoare”, adică având credință, te eliberezi de multe cutume sufletești, și numai trebuie să fii încrâncenat, întristat, neiertător. O altă zicere a părintelui amintește părintele Galaction era „răul să-l scrii pe apă”, adică așa cum nu poți scrie răul pe apă așa nu-l ține în inima ta. Părintele dorea să fim tot timpul înseninați, descătușați, eliberați, ca inima omului să fie disponibilă de iubire, căci pentru aceasta a venit Domnul Hristos în lume. „Nu-ți poate face rău nimeni dacă nu ții minte tu că cineva ți-a făcut vreun rău. Nu. Îl scrii pe apă, adică îl ierți, îl îngădui, îl îmbrățișezi, te rogi pentru el, și să vezi cât crește sufletul tău în iubire. Asta a fost esența gândirii părintelui Teofil, cel puțin pentru mine. Oriunde te duci, orice ai face să ai mărturie din poruncile lui Dumnezeu, și să fii acolo martor al iubirii lui Dumnezeu. Mulțumesc mult părintelui Episcop Ilarion și părintelui stareț Atanasie și obștii acesteia, că astăzi am putut să slujesc împreună cu ei în cinstea, în memoria părintelui Teofil, care are inimă pentru toți chiar și acolo unde este, și din care nu ieșim căci ne poartă în rugăciune. Iubirea lui o poartă în noi și cu noi în veșnicie iar gândul nostru prin care l-am cinstit în viața aceasta, nu se sfârșește câtă viață avem a ne aduce aminte cu prăznuire față de părintele Teofil. Amin”, a încheiat cuvântul său părintele Galaction.

A urmat apoi slujba la mormântul părintelui Teofil și o agapă la care au fost invitați cei prezenți.

Autor: ierod. Ciprian Păsărică