Prof. dr. Heinz Ohme a conferențiat la Sibiu

550

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu a avut loc miercuri, 31 mai, o conferință susținută de prof. dr. Heinz Ohme de la Humboldt-Universität zu Berlin. Conferința a avut titlul „Sfântul Maxim Mărturisitorul și disputa monoenergistă-monotelistă”, iar la eveniment au fost prezenți decanul facultății, pr. prof. univ. dr. Nicolae Chifăr, prodecanul instituției, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel, cadre didactice, preoți și studenți.

Profesorul Heinz Ohme a prezentat în prelegerea sa contribuția teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul la combaterea ereziei monoteliste.

„Împotriva concepţiei despre o singură energie şi o singură voinţă în Hristos s-a pronunţat însă Sfântul Maxim şi ucenicii săi prin anii 640 (641). El s-a dezvoltat învăţătura sa în aşa-numitele Opuscule teologice şi polemice (Opuscula theologica et polemica) 6, 7 şi 20. Pe baza fundamentării calcedoniene despre cele două firi şi a uneia dintre remarcile sale privind definirea ontologică a noţiunii de fire Sfântul Maxim a susţinut necesitatea vorbirii (învăţăturii) despre o „dualitate” sau despre o voinţă naturală compusă (θέλημα φυσικόν) şi despre o lucrare naturală compusă (φυσικὴ ἐνέργεια) în unul Iisus Hristos. Aceasta s-a numit „diotelism” şi „dioenergism”. Cele două firi ale lui Hristos rămân pentru Sfântul Maxim mereu deosebite, chiar dacă printr-o împreună creştere reciprocă şi printr-o întrepătrundere reciprocă perihoretică sunt unite într-o lucrare şi voinţă perfectă. Perspectiva teologică a Sfântului Maxim în problema lucrărilor şi voinţelor era deci îndreptată mai întâi spre întrepătrunderea ontologică nelimitată a celor două firi ale lui Hristos. Pentru firea omenească a lui Hristos el accentuează faptul că ei îi aparţine trupul omenesc şi sufletul raţional şi, prin urmare, puterea şi capacitatea de a acţiona şi de a vrea pentru că firea omenească a rămas neschimbată şi neamestecată în unire cu firea dumnezeiască. Sfântul Maxim s-a împotrivit formulei despre o singură lucrare şi o singură voinţă a lui Hristos. El îi acuza pe reprezentanţii învăţăturii despre o singură voinţă a lui Hristos, care a fost numită apoi „monoenergism” şi „monotelism”, că tăgăduiesc acea diferenţiere (deosebire) dintre cele lucrările şi puterea voinţelor atribuite firilor şi învaţă numai despre o singură voinţă dumnezeiască a lui Hristos. Aceasta ar avea ca şi consecinţă negarea lucrării şi voinţei atribuite firii omeneşti şi deci anulează deosebirea firilor. Totuşi această concepţie nu ar fi în nici un caz demonstrată. Acuzaţia Sfântului Maxim este clară: trădarea Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon şi, deci, monofizism!”