Școala de Vară din cadrul Academiei de Timp Liber de la Ghimbav. Gânduri de final

455

Era 26 sau 27 iunie, încă nu ajunsese proiectorul pe care îl comandasem de pe internet, nici flipchartul, mai trebuia să cumpărăm o prelată mare pe care să o întindem în biserică pentru a putea da libertate de mișcare celor mici fără a periclita podeaua sau mocheta. Fugeam de colo – colo și ne gândeam, coordonatorii de ateliere și eu, dacă o să vină lumea, dacă o să le placă, mulți de „dacă”. Îi anunțasem pe copii la închiderea anului școlar, lista de înscrieri era aproape completă, însă, totuși, emoțiile erau mari. Coordonatorii nu mai făcuseră așa ceva, nu mai participaseră la un proiect de anvergură, care să se întindă pe parcursul a zece săptămâni, cu activități aproape zilnice. Consilierii parohiali erau bucuroși, dar cumva reținuți, popa ăsta tânăr vrea prea multe într-un timp prea scurt. Și mai erau nunți, botezuri, masluri, sfeștanii, oameni bătrâni nevorbiți și alții mai tineri, debusolați. Și totuși…

A venit duminică, 1 iulie, s-a făcut ora 17, biserica noastră s-a umplut. Copiii stăteau pe jos și fremătau, părinții – unii veseli, alții, circumspecți – erau în jurul lor, care pe scaune, care în picioare. Coordonatorii păreau mai emoționați decât toți ceilalți participanți la un loc, iar eu vorbeam (am aflat ulterior) mult și tare, un pic prea degajat, prea controlând situația.

Au urmat zece săptămâni de ateliere. Biserica era ocupată două ore dimineața, două ore după-amiaza. Aproape în fiecare zi veneau doamne din Comitetul de Femei și făceau curățenie. La începutul fiecărei săptămâni vorbeam cu firma de salubrizare, care veneau și refăceau toaletele ecologice, fugeam la cumpărături, pentru fructe, apă și sucuri, câteodată uitam de pahare și plecam din nou la shopping. Ușa grea de termopan se strica și nu se mai închidea cum trebuie, era nevoie de câte un membru al Consiliului Parohial să vină în fiecare zi pentru a descuia și apoi pentru a încuia după copii. Au urmat ședințe ale coordonatorilor și am îndreptat din mers cele ce păreau mai greu de reparat de către un formator tânăr și neexperimentat. Am încercat să le dau libertate totală acestor tineri inimoși care se jucau, fiecare câte două ore pe săptămână, cu membrii cei mici, minunați și talentați, ai comunității. Atunci când a fost nevoie, am convocat întâlniri ale Consiliului Parohial și am mai cumpărat ce era necesar. Acum toate mergeau ca unse. Aveam proiector, flipchart, materiale, tot ce trebuia. S-au cheltuit aproximativ 10.000 de lei, din banii parohiei și din donațiile credincioșilor, dar a meritat din plin.

Dacă la prima ședință, de la finalul lunii iulie, unii dintre coordonatori se confruntau cu faptul că tinerii nu erau neapărat talentați la ceea ce își aleseseră să facă, unii nu erau nici foarte cuminți, câteodată indisciplinați și aparent dezinteresați, la ultima ședință, de la începutul lunii septembrie, lucrurile se schimbaseră. La fiecare dintre ateliere se înregistraseră progrese vizibile, copiii veneau cu drag și nu voiau să se încheie vacanța și, odată cu ea, și școala de vară. La Pictură icoane pe sticlă, de exemplu, doamna coordonator era foarte mândră că au înțeles combinațiile de culori, s-au aplecat cu foarte mare grijă asupra icoanelor realizate, nu se mai grăbeau, ci, dimpotrivă, făceau totul cu răbdare și migală. La Muzică, cei doi coordonatori tineri mărturisesc că au format o adevărată familie, că abia acum se înțeleg, se ajută și pot foarte ușor conlucra. Toate acestea au făcut să ne gândim la un nou proiect, care să se desfășoare de-a lungul anului școlar, începând cu data de 1 octombrie (avem Academie!).

Diseminarea proiectului a început prin Diplomele acordate la Festivitatea deschiderii noului an școlar, luni, 10 septembrie 2018, împreună cu doamna director, Sanda Liana Paise, și coordonatorii de ateliere. Participanții la Școala de Vară au devenit Maeștri ai Timpului Liber, recunoscuți prin diploma primită de fiecare dintre ei, în funcție de atelier. În total, avem 71 de maeștri. Dintre cei înscriși la început, doar patru persoane s-au retras. Părinții prezenți la deschidere i-au aplaudat și s-au bucurat împreună cu ei. Va urma o a doua fază a diseminării proiectului, când, în sala mare a Primăriei Ghimbav, în data de 28 septembrie, va avea loc Balul de Absolvire a Școlii de Vară din cadrul Academiei de Timp Liber. Atunci vom organiza un vernisaj al expoziției de icoane pe sticlă și al Atelierului de fotografie, plus o serbare în care participanții la Atelierul de Muzică vor cânta, chitară și voce, iar cei de la Teatru vor interpreta o piesă învățată la cursuri. Sperăm în prezența în număr cât mai mare a membrilor comunității noastre, dar și a presei și a factorilor de decizie locali. Toate rezultatele, dar și impresiile participanților și coordonatorilor, vor fi strânse într-o broșură ce va fi distribuită la eveniment. Sperăm, încă o dată, să sensibilizăm Primăria și Consiliul Local în scopul restaurării casei parohiale din Ghimbav spre a deveni Centru de Activități pentru Copii și Tineri, visul nostru, al celor ce lucrăm cu tinerii și copiii din comunitate.

Până atunci, le mulțumim tuturor celor implicați, de la donatorii din parohie și nu numai, la consilierii parohiali și doamnele din Comitetul Parohial, fără de care nu am putea face nimic, mulțumiri speciale părinților, care ne-au sprijinit mereu, copiilor, care au adus zâmbetul și voia lor bună în biserică, și, nu în ultimul rând, ci dimpotrivă, coordonatorilor, care s-au implicat exemplar, de multe ori au lăsat proiectele personale deoparte pentru a se pregăti, așa cum spunea una dintre aceștia, „atelierul meu nu dura doar cele două ore din biserică, mai erau încă două – trei ore înainte, în care, chiar dacă nu știam cu cine să îmi mai las copiii personali, fugeam să cumpăr materiale și să găsesc toate cele necesare”.

Autor: pr. Daniel Puia-Dumitrescu