Sfânta Liturghie se va oficia la ruinele fostei mănăstiri de la Veneția, județul Brașov

823

Venețenii se roagă Maicii Domnului la vechea mănăstire din pădurea satului, distrusă în urmă cu 254 de ani. Joi, 8 septembrie 2016, începând cu ora 9.00, credincioșii din satele Veneția de Jos și Veneția de Sus vor participa la Sfânta Liturghie pe amplasamentul uneia dintre cele mai vhechi mănăstiri care au existat pe teritoriul Țării Făgărașului.

„De mai bine de un an de zile, împreună cu preotul paroh de la Veneția de Sus, Laurențiu Oană, desfășurăm proiecte în comun și în comuniune, și așa s-a născut și proiectul acesta de a sluji Sfânta Liturghie cel puțin o dată pe an pe ruinele fostei mănăstiri de la Veneția, unde venețenii, atât de la Veneția de Jos, cât și de la Veneția de Sus, să participe împreună. Obiceiul acesta a mai existat de-a lungul timpului, când preoții slujitori de la Veneția de Sus ieșeau cu mic și cu mare, cu căruțele, pe valea Mănăstirii, la locul numit de loclanici „la Mănăstire” sau „mînăstiri”. De anul acesta dorim să punem bazele unei slujiri comune, preoți și credincioși, pe ruinele mănăstirii, iar după oficierea slujbelor toți cei prezenți să participe la o petrecere câmpenească, loc prielnic prin umbra groasă a pădurii și a pomilor de acolo. Din acest motiv îi invităm și pe toți făgărășenii care vor să descopere meleagurile și istoria venețenilor, care nu este una simplă”, a transmis părintele Alexandru Socaciu, paroh la Veneția de Jos.

Date oficiale despre mănăstirea de la Veneția avem de la 1372, când Domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), fiul lui Alexandru Basarab (1352-1364) și nepot al lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești, și stră-nepot al lui Negru Vodă, dăruiește printr-un hrisov, la anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care și comuna Veneția de Jos, amintind și de Mănăsirea de la Veneția, despre care spune că se află într-o stare avansată de degradare. Acest hrisov reprezintă cea mai veche mărturie scrisă despre Veneția și mănăsirea ei.

Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, distruge cu tunurile zidurile bisericii și chiliile. Un monah cu numele Mafteiu a scris o carte cu mâna lui, numită Sbornic, sau Viețile Sfinților, și o donează preotului din satul Bogata, cu numele Vasile, în anul 1730.

Între anii 1759-1761, Ioanichie, ultimul călugăr cunoscut cu numele, a fost cel mai intim colaborator al monahului Sofronie, în marea revoluție religioasă din anii 1759-1761. Pentru devotamentul și corectitudinea lui, monahul Sofronie a suferit moarte martirică, fiind trecut în rândul sfinților.

Cei care vor să fie prezenți la slujbă la mănăstirea de la Veneția, trebuie să știe că accesul se face trecând prin Veneția de Jos și apoi spre Veneția de Sus. La ieșirea din satul Veneția de Sus și până la locul mănăstirii drumul este practicabil și cu autoturismul, chiar dacă nu este asfalt, și urmând drumul numai pe direcția înainte.

Autor: Petruța Socaciu