Slujiri arhierești în Arhiepiscopia Sibiului

883

Zi de sărbătoare pentru schitul din comuna Rășinari, județul Sibiu, la pomenirea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, ocrotitorul acestui așezământ monahal. Anul acesta ziua sa de prăznuire a fost chiar în Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului; Matei 17, 14-23), iar maica stareță monahia Macrina Vieru, alături de părintele Visarion Jantă, s-au bucurat – împreună cu credincioșii veniți în număr mare – de prezența și împreuna slujire a Preasfințitului Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Alături de un sobor de preoți Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în biserica cel are ocrotitor pe sfântul Ioan Iacob, răspunsurile la strană fiind date de un grup de cântăreți din Făgăraș.

În cuvântul de învățătură, Părintele Episcop a vorbit la început despre învățăturile ce le putem culege din pericopa evanghelică care face referire la vindecarea lunaticului. Acest copil bolnav, singurul la părinți după Sfântul Evanghelist Luca, pe care ucenicii n-au putut să-l vindece și chiar se îndoiau că ar putea fi vindecat, este adus la Mântuitorul de către ucenici, spunându-le „Aduceți-L la Mine” și L-a vindecat. Și nouă celor de astăzi ni se potrivește acest cuvânt. Avem datoria să-i aducem la Dumnezeu pe cei care nu vor să asculte cuvântul Lui, și numai prin întâlnirea cu Domnul Hristos pot să primească izbăvirea. Dacă nu ne întâlnim cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu ne putem mântui, nu putem avea viața ce veșnică. În relatarea Sfântului Apostol Marcu la această minune se face precizarea că tatăl copilului i s-a adresat Mântuitorului prin cuvintele „dacă poți, ajută-ne nouă”. Observăm o îndoială a părintelui la posibilitatea de vindecare din partea Domnului Hristos. Pentru noi cei de astăzi este nevoie să avem o credință tare, mai ales în aceste vremuri ale unei lumi secularizate, în care Dumnezeu nu mai are loc printre noi. Și astăzi sunt mulți tineri care nu ascultă de cuvântul lui Dumnezeu, de părinți, nu ascultă de cei care le vor binele. Dacă pierdem legătura cu cerul, rămânem numai la pământ, ne gândim numai la cele pământești, suntem pierduți. Trebuie să ținem în permanență legătura cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Apoi Preasfințitul Ilarion Făgărășanul a spus câteva cuvinte despre sfântul prăznuit și ocrotitorul acestui schit, Ioan Iacob Hozevitul. Acesta s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crainiceni din județul Botoșani și a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinții și a fost crescut de bunică. A urmat primii ani de scoală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) și liceul la Cozmeni-Cernăuți. A fost primit în viața monahală de starețul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei si apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mânăstirii Neamț, iar apoi a predat literatura română la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), l-a tuns în monahism, primind numele, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții călugări moldoveni cu viată îmbunătățită. Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, in noiembrie 1936 tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Țara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mânăstirea „Sfântul Sava”, unde s-a nevoit timp de opt ani. În anul 1947 a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în anul 1952. în noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mânăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul” din Pustiul Hozevei. În vara următoare s-a retras într-o peșteră, numită Chilia „Sfânta Ana”, care ținea de Mânăstirea „Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viată foarte aspră. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mânăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viată. Dezgropat două decenii mai târziu, s-a constatat cu uimire ca trupul său nu putrezise, păstrându-se intact. Arhimandritul Amfilohie, starețul mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, spunea că din sfintele oseminte ieșea un miros de bună mireasmă, iar părintele Ioan parcă dormea, cu trupul neatins de stricăciune, așa cum a fost pus. Parcă era pus în mormânt chiar atunci, vara fără nici o schimbare a înfățișării lui; mâinile, barba, parul, rasa, încălțămintea fiind neatinse. Sfântul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seamă de poeme adunate într-o culegere intitulata „Hrană duhovnicească”.

Părintele Visarion Joantă a mulțumit ierarhului pentru prezența și împreuna slujire la acest micuț schit, aflat într-un decor natural deosebit, precum și celorlalți participanți la Sfânta Liturghie.

A fost înconjurată apoi biserică de către soborul de preoți și credincioși, după care Ierarhul a miruit și au fost împărțite iconițe din partea Sa.

Sfântul Maslu la Avrig

În după amiaza zilei de duminică 5 august, PS Ilarion a răspuns invitației părintelui protopop de Avrig,Vasile Gafton, de a participa la Slujba Sfântului Maslu la biserica  „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Avrig. Au fost prezenți și împreună slujitori mai mulți preoți  din acest protopopiat, precum și un număr mare de credincioși. Părintele Episcop a adresat la sfârșit un scurt cuvânt de învățătură, prin care a îndrumat credincioșii la o credință puternică, fără îndoială așa cum a avut tatăl copilului lunatic din Evanghelia citită astăzi („dacă poți, ajută-ne nouă”). Părintele protopop a mulțumit la sfârșit ierarhului pentru efortul depus spre a veni în mijlocul acestei comunități și a sluji împreună taina Sfântului Maslu.

Părintele Episcop a miruit credincioșii și le-a oferit câte o iconiță.

Hram la Presaca, județul Sibiu

La Praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, biserica din Presaca, Protopopiatul Săliște, județul Sibiu și-a serbat hramul. Comunitatea de credincioși, împreună cu primarul au participat la Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, înconjurat de un sobor de preoți din care n-au lipsit preotul paroh Mihai Minea precum și ctitorul bisericii, preotul Constantin Mitea.

Mulți dintre săteni au îmbrăcat costume populare pentru a marca așa cum se cuvine sărbătoarea religioasă dar și împlinirea a 44 de ani de la terminarea construcției acestei biserici.

În cuvântul de învățătură, PS Ilarion Făgărășanul a amintit celor prezenți evenimentele petrecute la Schimbarea la Față a Domnului pe Muntele Tabor, precum și învățămintele care ne sunt de folos. Muntelui Taborului pentru Schimbarea la Față de către Mântuitorul Hristos a fost ales pentru a se împlini ceea ce era scris de proorocul David în urmă cu 850 de ani în psalmul 88 „Taborul și Ermonul, Muntele cel Sfânt”. Muntele este un loc preferat al Domnului Hristos pentru a se retrage și a se ruga, de asemenea cele nouă fericiri au fost rostite tot de pe un munte, după Botezul Său S-a urcat în muntele Carantaniei unde a postit 40 de zile și 40 de nopți fiind ispitit de diavol, și tot de pe un munte S-a Înălțat la Ceruri. Ucenicii care au fost împreună cu Mântuitorul: Petru, Iacov și Ioan au văzut fața Sa luminoasă ca soarele și hainele Lui albe ca zăpada, iar aceasta era o lumină lăuntrică pentru că Hristos este lumină din lumină. Acesta și-a arătat Dumnezeirea și pentru a-i întări pe ucenici pentru ceea ce urma să se întâmple cu Dânsul: patimile și moartea pe cruce. Au fost oameni sfinți care au ajuns la o stare prin care corpul lor radia lumină, precum Set fiul lui Adam, Moise când a primit Tablele Legii, însă această lumină era una venită din exterior, de la Duhul Sfânt.

„În această binecuvântată zi de mare Praznic, ÎnaltPreasfințitul părinte Mitropolit Laurențiu trimite binecuvântări arhierești părintelui paroh, credincioșilor și tuturor care au slujit la această Biserică, părintelui consilier Constantin Mitea care a slujit mult timp în acest sfânt locaș ca fiu al satului și-l rugăm pe Dumnezeu să le dea putere pentru a sluji în continuare, iar dumneavoastră să veniți cât mai des pentru a vă ruga aici, pe acest deal care este ca un mic Tabor, căci Taborul este Biserica lui Hristos unde putem și noi să ne schimbăm comportările, faptele cele mântuitoare. Rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere să putem să-L urmăm, să-l iertăm pe cel de lângă noi, să putem să fim mai buni, să ne schimbăm viața și să fim cât mai plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți”, a spus ierarhul.

Părintele paroh Mihai Minea a mulțumit Părintelui Episcop pentru prezența în mijlocul comunității creștine din Presaca precum și pentru împreuna slujire și a oferit din partea acestora o icoană, iar copiilor care au participat la un concurs de pictură le-a oferit premii. A luat cuvântul apoi și părintele ctitor al acestei biserici, preotul Constantin Mitea care a prezentat cu ocazia împlinirii a 44 de ani de la terminarea lucrărilor la această biserică, șirul evenimentelor și pe toți cei care au participat la construcția acesteia. A urmat apoi slujba parastasului pentru cei care au adormit întru Domnul și au contribuit la ridicarea acestui sfânt locaș. Întregul sobor de preoți împreună cu părintele Episcop Ilaron Făgărășanul au mers la Troița aflată la intrarea în curtea bisericii și au săvârșit slujba de sfințire a acesteia.

Liturghie arhierească la Sibiu

La pomenirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, Preasfințitul Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, din Sibiu, împreună cu preoții slujitori ai bisericii: Ioan Oană, Teodor Răduleț, Adrian Răduleț și diaconul Sebastian Bratu.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhul a spus celor prezenți că Praznicul Schimbării la Față a Mântuitorului Hristos este precedat și urmat de pomenirea a doi sfinți români Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și Sfânta Teodora de la Sihla. A prezentat apoi viața Sfintei Cuvioase, născută pe la jumătatea secolului al 17-lea în satul Vânători, județul Neamț. A fost căsătorită împotriva voinței sale cu un tânăr evlavios din Ismail și neavând copii, Teodora s-a retras la Schitul Vărzăreşti, Vrancea, iar soțul ei s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, primind numele Eleodor. Năvălind turcii, au dat foc schitului, iar sfânta s-a retras în munți, unde se nevoia ziua și noaptea în post și rugăciune. Mai târziu, s-a retras în Munții Neamțului și așa a ajuns în părţile Schitului Sihla, unde mulți ani a petrecut în aspre nevoințe. Hrana Sfintei Teodora era una foarte sărăcăcioasă. Înainte de a muri, ieromonahul Antonie a spovedit-o și a împărtășit-o și așa sfânta și-a dat în pace sufletul curat Domnului. Trupul sfintei a fost descoperit în anul 1830, în peștera în care vieţuise. În 1852, moaștele Sfintei Teodora au fost duse la Mănăstirea Pecersca din Kiev și așezate într-o raclă de mare preț, pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpați”. „Dacă vrem să dobândim Împărăția lui Dumnezeu, trebuie și noi să ne luptăm precum Sfânta Teodora și să fim cât mai bineplăcuți lui Dumnezeu, trebuie să avem credință, dragoste de aproapele, milostenie, putere de a ierta pe aproapele și rugăciune. Să rugăm pe Maica Domnului să putem urma și noi viața sfinților care s-au nevoit și să fim cât mai aproape de Dumnezeu”, a spus în încheiere ierarhul.

Părintele Teodor Răduleț a mulțumit Părintelui Episcop din partea comunității acestei parohii pentru prezența în această frumoasă biserică și împreuna slujire.

Autor: ierod. Ciprian Păsărică