Tradiţia Patristică

TRADIŢIE, SFÂNTA TRADIŢIE este alături de Sfânta Scriptură al doilea izvor de învăţătură al Bisericii. Sfânta Tradiţie sau Predania este mai veche decât învăţătura scrisă, adică Vechiul şi Noul Testament. Sfânta Scriptură a luat din Sfânta Tradiţie esenţialul şi l-a fixat în scris, dar aceasta a continuat să se amplifice prin interpretări Ia textele sfinte şi să se transmită oral mai departe. Tradiţia, predania sau învăţământul oral exista în vremea Sfinţilor Apostoli, alături de Sfânta Scriptură, aşa cum menţionează şi Sf. Apostol Pavel: „fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Această „predanie”, numită „Tradiţie apostolică”, este învăţătura pe care Apostolii au primit-o chiar de la Iisus Hristos, direct, şi au transmis-o, la rândul lor, ucenicilor, preoţi şi episcopi, pe care i-au rânduit, întemeind biserici. Sfintele Evanghelii, Faptele Apostolilor şi Epistolele care formează Noul Testament au fixat în scris parte din această Tradiţie. După epoca apostolică, Tradiţia apostolică s-a amplificat, luând numele de Tradiţia biseri­cească. Această tradiţie, fixată în scris, cu­prinde scrierile Sfinţilor Părinţi, dogmele şi ca­noanele formulate de Sinoadele ecumenice, cultul bisericesc. Orice învăţătură dogmatică trebuie să-şi aibă temeiul atât în Sfânta Scriptură, cât şi în Sfânta Tradiţie.

Sursa: Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, „Dicţionar de cunoştinţe religioase”, Editura „Andreiana”, Sibiu, 2010.