„Viftania”, obicei de Florii la Rășinari

339

Obiceiurile și tradițiile ascund înțelesuri profunde, despre relațiile interumane și despre relațiile oamenilor cu Dumnezeu și cu natura. Obiceiurile tradiționale românești au fost încă de la început manifestate și transmise prin muzică, prin port, prin coregrafie, gestică sau mimică. Sunt fapte culturale complexe, menite înainte de toate, să organizeze viața oamenilor. Marchează momentele importante din viață și ale trecerii lor prin lume, și le modelează comportamentul.

Când vine vorba de Rășinari, gândul te duce la Mărginimea Sibiului, zonă cunoscută pentru frumusețea ei, pentru oameni vrednici care s-au născut, crescut si care au locuit acolo. Istoria fiecărui ținut este făcută de cei care au trăit acolo (Repere monografice pentru încurajarea turismului, Comuna Rășinari, Sibiu, p. 5). Rășinariul  se descoperă călătorului, imediat dincolo de Dumbrava Sibiului, înspre S-V, dominat fiind de Coasta Boacii, Coasta lui Cosma și Dealul Cetățuii, locuri încărcate de istorie și legendă. Patrie a oierilor care duceau turmele lor până în Crimea și Moldova, Mărginimea a fost întotdeauna românească și ortodoxă (Bogdan Bucur, Păstrarea autenticității satului Rășinari, Ghid de bune practici, Sibiu, 2018, p. 4). Din acest motiv, teritoriul mărginenilor a păstrat și conservat cu grijă multe tradiții si obiceiuri unice.

Un obicei aparte la Rașinari este „Viftania”, un eveniment care unește sute de oameni, mai cu seamă copii și tineri.

Spre finalul Postului Mare în Vinerea Floriilor toți copiii, unii mai mici însoțiți de părinți se adună în cele trei biserici din comună unde participă la Molitfa de Spovedanie, iar apoi rămân pentru Taina Mărturisirii după care se pregătesc ca dimineața, în Sâmbăta Floriilor să participe la Sfânta Liturighie și să primească Sfintele Taine. Întorși acasă tot în aceași zi copiii și tinerii din comună vor participa la Viftanie.

     Însoţiţi de preoţi, de învăţători şi profesori, de părinţi şi prieteni, ei, pornesc într-un pelerinaj. Traseul are două puncte de plecare: Biserica „Sfânta Cuvioasa Parascheva”, respectiv Școala Gimnazială „Octavian Goga” și Biserica „Sfânta Treime” cu Școala Gimnazială „Sava Popovici Barcianu”. Cele două grupuri se vor uni în centrul comunei  și purtând icoane şi prapori, continuă până la ieşirea din sat (către Sibiu), în locul numit ARIE sau STUPINĂ, de unde culeg ramuri de salcie. Pe tot parcursul drumului, ei cântă „Versul lui Lazăr” – un cântec compus din 22 de strofe, din care reproducem şi noi câteva:

„Viftania frumos nume/Poate să-l laude în lume/Că a dobândit mult bine/Din trei raze dintru sine/Trei raze din trei smaralde/Te-a primit Domnul cu drag/Văzându-le dintr-un loc/Ca lumina cea de foc/… Lazăr, Marta şi Maria/Din oraşul Viftania/Vrând ei să se-nvrednicească/Ca Domnului să slujească/Văzând Dom­nul a lor faptă/Le-a dăruit bună plată/Făcând Domnul o minune/Luă pe Lazăr din lume/Îl puseră în mormânt/L-îngropară cu pământ/Iar când se împlinesc trei zile/Domnul făcător de bine/Călători cale lungă/Cu ucenicii împreună/Până la Viftania/La Marta şi la Maria/… Acolo a cuvântat/Şi pe Lazăr l-a strigat/Vino, prie­tene afară/De mai vezi lumina iară/Atunci Lazăr s-a sculat/Domnului s-a închi­nat/Cu faşe era legat/Precum a fost îngropat/… Lazăr dacă a-nviat/Pe surori le-a mângâiat/Treizeci de ani a mai trăit/Lacrimi din ochi n-au lipsit/Iară în a doua zi/Care Domnul a sfinţi/Intră în Ierusalim/Încălecat pe asin/Şi tot ramuri aşterneau/Pe unde Iisus trecea/Şi pruncii tineri cântau/Aşa bine cuvântau/Osana celui ce vine/Ca pe noi să ne închine/Osana celui mărit/În Ieru­salim cinstit/De-acum până-n vecie/Domnul tot cu noi să fie/Să ne scape de la chin/Şi să zicem toţi amin!”.

 Ajunși acolo, după ce culeg crenguțele de sălcii, și după ce obișnuiesc să joace diferite jocuri destinate copiilor, micuții tineri se bucură de o felie de cozonac, covrigi, sucuri și alte bunătăți pregătite în fiecare an de o familie credincioasă a Rășinariului. La întoarcere copiii împart ramuri de salcie bătrânilor care așteaptă în poartă privind cu drag frumoasa procesiune.

Bucuria copiilor răşină­reni, îmbrăcaţi în splendide costume populare, ne aduce în memorie bucuria mulţi­milor şi a copiilor care-l aclamau pe Iisus la intrarea în Ierusalim. Ramurile de salcie culese în Sâmbăta Floriilor, la Răşinari, sunt aduse la Biserică, unde sunt sfinţite a doua zi în Duminica Floriilor. Apoi ele împodobesc crucile şi mormintele din cimitir, iar unele sunt duse acasă şi păstrate cu grijă. Ramurile de salcie sau mâţişorii pe care le poartă aceşti copii sunt florile iubirii adevărate, sfinte şi smerite, pe care toţi răşinărenii o poartă lui Iisus Hristos şi lui Dumnezeu.